Amnistia – luminiţa de la capătul tunelului


amnistiaÎntrucât omul nu poate exista decât în relaţie cu alţii, în interacţiunea sa cu ceilalţi oameni, fiecare trebuie să aibă o anumită conduită. Fiecare faptă este urmată de o consecinţă – pozitivă sau negativă.

Carrara a spus că „pedeapsa este moneda cu care se plăteşte infracţiunea”.

Această monedă este plătită atât într-un scop coercitiv, cât şi în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al reeducării.

Se mai poate înfăptui şi altfel acest scop?

Pedeapsa veghează când statul doarme (Monava Dharma-Sastra)

Există însă momente când organismele statului, din considerente de politică penală, stau de pază.

De pildă, Parlamentul României poate adopta o lege organică, prin care este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise anterior adoptării acestei legi (art.73 alin.3 lit.1 din Constituţia României).

Legea se numeşte „lege de amnistie” şi reprezintă un act de clemenţă prin care legiuitorul iartă poporul de săvârşirea anumitor infracţiuni.

Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită.

Chiar amnistiată însă, fapta a fost şi rămâne infracţiune (nu i se înlătură caracterul penal). Prin manifestarea de clemenţă a legiuitorului sunt înlăturate doar consecinţele săvârşirii infracţiunii – aplicarea şi executarea pedepsei.

Orice faptă de acelaşi fel comisă după adoptarea legii de amnistie, atrage răspunderea penală.

După ce criterii se aplică amnistia?

Opţiunea îi aparţine exclusiv legiuitorului, care poate alege să ierte necondiţionat sau să stabilească anumite condiţii (de pildă, prin infracţiune să nu se fi produs un prejudiciu sau ca infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat etc.).

Amnistia, în principiu are un caracter general şi obiectiv în sensul că se referă la infracţiunile săvârşite şi nu la făptuitor.

Atenţie însă! Infracţiunile comise în ziua adoptării legii de amnistie nu cad sub incidenţa acesteia.

Chiar dacă legiuitorul stabileşte o dată până la care infracţiunile sunt amnistiate, aceasta nu poate fi ulterioară adoptării actului de clemenţă.

Amnistia anterioară condamnării

Dacă intervine înainte de condamnare, amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracţiunea săvârşită.

Aşadar, la semnalarea intervenirii amnistiei, procesul penal va înceta indiferent dacă se găseşte în faza de urmărire penală sau în faza de judecată (art.10 alin.1 lit.g din Codul de Procedură Penală).

Dacă procesul penal nu a început, acesta nu va mai începe.

Aministia este obligatorie, neputând fi refuzată de beneficiar.

Cu toate acestea, potrivit art. 13 din Codul de Procedură Penală, în caz de amnistie, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal pentru a-şi proba nevinovăţia.

Dreptul de a cere continuarea procesului penal aparţine numai învinuitului sau inculpatului şi poate fi exercitat în orice fază a procesului, chiar şi în căile extraordinare de atac.

Dacă se constată că învinuitul sau inculpatul nu este vinovat, procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea.

Dacă inculpatul este găsit vinovat, acesta va fi amnistiat, fără a pierde, prin cererea de continuare a procesului penal, beneficiul amnistiei.

Potrivit art. 119 alin. 2 din Codul Penal, amnistia nu are efect asupra drepturilor persoanei vătămate (cel vinovat trebuind să acopere prejudiciul cauzat prin infracţiune), asupra măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative.

Amnistia intervenită după condamnare

Potrivit art. 119 alin.1 din Codul Penal, dacă intervine după condamnare, amnistia înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Cu toate acestea, amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

În consecinţă, hotărârea de condamnare nu va mai fi pusă în executare, iar dacă a început executarea pedepsei, aceasta va înceta. De asemenea, se va renunţa şi la executarea pedepselor complementare.

Care sunt celelalte consecinţe ale condamnării pe care le înlătură amnistia?

Potrivit art. 38. lit c din Codul Penal, o condamnare pentru care a intervenit amnistia nu formează primul termen al recidivei.

Potrivit art. 81 lit. b din Codul Penal, o condamnare ce a beneficiat de amnistie nu împiedică aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru o infracţiune ulterioară.

Cu toate acestea, amnistia nu are ca efect o repunere în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, iar măsurile de siguranţă şi cele educative se vor executa.

În realitate, amnistia, deşi se bucură de o reglementare destul de amănunţită, legiuitorul nostru nu se prea înghesuie să o aplice.

În România, nu s-a mai aplicat de ani buni o amnistie întrucât… este probabil mai uşor ca statul să doarmă şi pedeapsa să vegheze.