Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța de fond nu poate reveni asupra unei încheieri cu caracter interlocutoriu prin care ea însăși a stabilit fără echivoc că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea și să decline cauza la altă instanță. În speță, este vorba de o acțiune de ieșire din indiviziune asupra bunurilor imobile, aparținând unor defuncți. Inițial, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial, conform art. 117 alin. 1 C. proc. civ. (cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul), pentru ca, ulterior, să invoce din oficiu  excepția necompetenței teritoriale, conform art. 118 alin. 1 C. proc. civ. (în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia) și să decline cauza la altă instanță.

(Decizia nr. 692 din data de 28 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect ieșire din indivizine)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.