ICCJ. Tardivitatea revizuirii vs. admisibilitatea revizuirii


Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 326 alin. 3 C. proc. civ. de la 1865, că excepția tardivității formulării revizuirii este prioritară în raport cu admisibilitatea cererii.

Astfel, ”chestiunea admisibilității cererii de revizuire nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, ci însăși analiza condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege pentru această cale extraordinară de atac de retractare, respectiv condițiile generale [premisa descrisă de art. 322 alin. 1 C. proc. civ.], dar și cerințele speciale, exprese presupuse de cazul de revizuire invocat dintre cele reglementate de art. 322 alin. 1 pct. 1-10 C. proc. civ., în speţă fiind vorba de ipoteza normativă de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În același sens ar putea fi invocat și un argument de topografie a textelor în economia capitolului din Codul de procedură civilă din 1865 dedicat reglementării acestei căi extraordinare de atac, termenul legal imperativ de o lună pentru promovarea cererii de revizuire fiind inserat în art. 324 C. proc. civ., în timp ce admisibilitatea cererii de revizuire face obiectul reglementării art. 326 alin. 3 C. proc. civ.

,