Archive for the Category »Drept penal «

Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

Infracţiunea de abuz în serviciu, potrivit legislaţiei, este reglementată de art. 297 C. penal.

Această infracţiune nu a scăpat criticilor de neconstituţionalitate, fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens. Mai mult …

Exprimările vagi, echivoce, pot suna foarte bine într-o lucrare de beletristică, însă textul legii penale – a cărei interpretare eronată poate nărui destine umane sau conduce la condamarea unor nevinovați, e ultimul loc în care-ai vrea să le găsești.

Art. 249 alin. 1 din Codul penal din 1969 prevede că „încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi (…) sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă”. Mai mult …

Pentru a ști să te aperi în fața unor situații delicate, este bine să îți cunoști drepturile, pentru că astfel eviți să fi supus unor abuzuri. Cunoașterea drepturilor pe care le ai este imperios necesară, altminteri riști să devii o simplă marionetă în mâna celor care încearcă să împartă dreptatea.

Împins de la spate și de această dată de Uniunea Europeană, legiuitorul român a elaborat Ordinul Ministerului Justiției nr. 1274/2037/111/1123/2017 privind modelul informării scrise înmânate suspecților sau inculpaților în cadrul procedurilor penale în care sunt privați de libertate sau persoanelor care sunt arestate în scopul executării unui mandat european de arestare. Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial 786 din 4 octombrie 2017. Prevederile sale se aplică încă de la publicare. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

În ceea ce priveşte procedura şi modul de soluţionare a cererii de strămutare, aceasta este reglementată de art. 74 C. procedură penală. Cererea este soluţionată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către instanţa de apel prin sentinţă care nu este supusă nici unei căi de atac. Mai mult …

În doctrina penală, infracţiunea continuată a cunoscut o adevărată evoluţie, plecând astfel de la reacţia împotriva asprimii pedepselor din perioada feudală şi ajungând la o unitate infracţională legală cum este definită în dreptul contemporan. Astfel, în evul mediu, situaţia impunea un remediu, mai ales în legătură cu infracţiunea de furt, deoarece – aşa cum arată Prosper Farinacius – pentru cel de-al treilea furt, chiar de importanţă redusă, făptuitorul era pasibil de pedeapsa cu moartea. Alţi autori au susţinut că noţiunea de infracţiune continuată a fost elaborată mult înainte, în secolul al XII-lea, de către glosatori, şi anume de către Baldus şi Bartolus.

Important este faptul că datorită complexităţii infracţiunii continuate s-a impus o definire clară. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât săvârşirea de către aceeaşi persoană a două sau mai multor acţiuni-inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul unei infracţiuni, în mod obişnuit determină existenţa unui concurs de infracţiuni – infracţiunea continuată constituind o excepţie de la această regulă. Mai mult …

Codul de procedură penală  a suferit o serie de modificări și completări determinate fie de admiterea unor excepții de neconstituționalitate, fie de anumite intervenții ale legiuitorului. Unul dintre articolele care au trecut printr-un astfel de proces a fost și art. 348 alin. 2 C.p.p.

În forma inițială acesta prevedea că în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive. În astfel de cazuri, judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive. Mai mult …

Favorizarea făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

Această infracţiune este reglementată de art. 269 C. penal, articol care potrivit ultimelor noutăţi legislative a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. Mai mult …

Recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit legislaţiei, art. 434 C. procedură penală, pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Acest articol de lege a fost criticat din mai multe considerente invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens. Mai mult …

Sunt persoane pentru care repararea nedreptății care li s-a făcut este mai importantă decât orice compensație materială. În general, multe nedreptăți apar atunci când cauți dreptatea în tribunal. Și pentru că majoritatea românilor au înțeles că „-În țara asta românească/Dreptatea când o să domnească?/ Iar unul, optimist sadea:/-Păi vom muri și vom vedea!”  (Ioan Hodaș), apelează la instanțe competente din afara țării pentru a li se face dreptate.

Caz practic

Reclamantul M.G. era primarul orașului la data la care au avut loc faptele relatate în rechizitoriu. În iulie 2010 parchetul l-a trimis în judecată pe reclamant pentru luare de mită. Concomitent și viceprimarul N.D. a fost trimis în judecată pentru complicitate la luare de mită. M.G. era acuzat că ceruse între aprilie și mai 2006 o sumă de bani unui om de afaceri C.P. în schimbul unui certificat de urbanism. N.D. era acuzat că ar fi primit în urma unei înțelegeri prealabile cu M.G. două părți din suma cerută lui C.P. Mai mult …

Potrivit normelor legislative, judecătorului de cameră preliminară trebuie să dispună începerea judecăţii în cazul în care urmărirea penală este golită de conţinut prin excluderea aproape în întregime a probelor administrate în faza de urmărire penală, inclusiv a declaraţiilor de suspect şi de inculpat date de persoana trimisă în judecată.

Art. 346 alin. 4) C. procedură penală prevede că în cazul în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Este lesne de înţeles, potrivit ştirilor juridice, că acest articol de lege a constituit motiv al invocării unei excepţii de neconstituţionalitate. Mai mult …