Archive for the Category »Acţiunea civilă «

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că art. 126 alin. 1 C. proc. civ. permite părților ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune, să deroge de la dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială de ordine privată, prin alegerea unei alte instanţe decât cea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece procesul. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu intră în sfera noțiunii de consumator persoanele fizice (conform art. 7 pct. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2010) care au împrumutat o sumă foarte mare de bani prin credit bancar, din care cea mai mare parte au împrumutat-o unor societăţi comerciale la care erau asociaţi şi în plus, unul dintre recurenţii-reclamanţi era şi administrator, cu scopul de acte de comerţ specifice obiectului de activitate al acestora. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul revocării directorului general de către consiliul de administrație, în baza art. 143 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, dacă revocarea are loc fără justă cauză, acesta este îndreptăţit la plata unor daune-interese.

În speță, revocarea intempestivă a mandantului din funcția de director general a cauzat acestuia un prejudiciu, neputându-se considera că ar fi avut dreptul la remuneraţie numai dacă contractul ar fi rămas în fiinţă, şi nu în situaţia în care raportul contractual a încetat. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că este necesară calificarea naturii juridice a cererii de chemare în judecată de către instanță, în vederea fundamentării soluției pronunțate.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligația de a face (transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing; restituirea bunurilor în natură sau plata contravalorii, cu dobânda contractuală de la data achitării preţului şi până la executarea predării acestora, în cazul în care obligaţia de restituire nu este posibilă, ca efect al înstrăinării lucrurilor), întemeiat pe art. 969 din C. civ. de la 1864, OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul unei promisiuni bilatarale de vânzare-cumpărare a unei suprafeţe de teren încă nedelimitată, promitentul vânzător îşi asumă şi obligaţia de a contribui, prin toate mijloacele, la delimitarea suprafeţei ce face obiectul convenţiei, în baza art. 1272 alin. 1 C. civ. (contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar şi la toate urmările pe care practicile statornicite între părţi, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după natura lui). Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 21 martie 2019, că admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 18.436/271/2017, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Dacă acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art.336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie”, și în consecință: Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că este posibilă suspendarea facultativă prevăzută de art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. bazată pe existenţa unei cauze pe rolul unei instanţe internaţionale promovată de o altă instanță naţională (curte de apel) – deși motivul de suspendare facultativă nu este prevăzut expres de articolul de mai sus – pentru evitarea pronunţării unor soluţii în contradicţie cu normele europene. Astfel, în cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar fi sesizată a doua oară, în aceeaşi chestiune, instanţa europeană ar fi suprasolicitată, fără a se obţine un rezultat suplimentar. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul cererii de încuviinţare a executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat, bun mobil (autovehiculul), competența aparține judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul (potrivit art. 2445 C. civ., aşa cum a fost modificat de art. 181 indice 1 introdus prin OUG nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil). Se instituie astfel o derogare de la regula generală privind instanţa de judecată competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, prevăzută de art. 651 C. proc. civ., care se referă la instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justitţie a fost sesizată recent să se pronunţe asupra unui recurs în interesul legii.

Obiectul sesizării

ICCJ a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizând „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.616 – 1.618 lit. c) raportat la art. 499, art. 514 alin. (1) şi (3), art. 515, art. 525 alin. (1), art. 529 – 531 din Codul civil şi art. 729 alin. (3) şi (7) din Codul de procedură civilă, referitor la posibilitatea compensării pe cale judiciară a obligaţiilor de întreţinere datorate de părinţi copiilor, atunci când copiii au fost separaţi, iar fiecare dintre părinţi prestează întreţinere copilului (copiilor) care nu locuieşte (locuiesc) împreună cu el„. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, ulterior încheierii simultane atât a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată (actul public), cât și a contraînscrisului (actul secret) care afirmă că vânzarea este fictivă, nu poate înlătura efectele simulației și nici nu se poate opune cu autoritate de lucru judecat în cadrul acțiunii în constatarea simulației. Mai mult …