Archive for the Category »Acţiunea civilă «

ICCJ a admis recent, potivit noutăţilor legislative, un recurs în interesul legii cu privire la competenţa materială.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 16 octombrie 2018, a fost publicată Decizia nr. 17/2018 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava privind interpretarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacă necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este o excepție de ordine publică sau privată. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 61 C. proc. civ., că, în principiu, intervenţia voluntară este admisibilă în orice materie litigioasă, conferind tuturor persoanelor dreptul de a interveni într-un proces civil purtat între alte persoane, ori de câte ori ele au un interes de a participa la acel proces. În speță, față de refuzul Ministerului (Justiției) de a emite ordine de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, intervenienta justifică un drept strâns legat de cel dedus judecăţii de către reclamante, care urmăresc obligarea pârâtului la emiterea ordinelor de salarizare conform legii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în condițiile invocării a două excepții – excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului, va fi soluționată cu prioritate excepţia inadmisibilităţii, întrucât vizează inexistenţa căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac. Legiuitorul nu face o precizare expresă cu privire la ordinea de soluţionare a celor două categorii de excepţii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, potrivit art. 82 alin. 2 C. proc. civ., dacă se invocă excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei pentru prima oară în apel, fără a se pune în discuție în primă instanță calitatea de reprezentant, iar instanța de apel se pronunță (în sensul suspendării judecății si pe motivul că nu a fost făcută dovada mandatului pentru formularea apelului), efectul este cel al agravării situației titularei cererii de apel în condițiile în care o expune pe aceasta riscului necercetării criticilor aduse în apel sentinței prin care cererea de chemare în judecată formulată prin același reprezentant a fost respinsă, ca nefondată.

(Decizia nr. 1995 din data de 8 decembrie 2017 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect pretenții)

Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Art. 200 C. procedură civilă prevede că în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative dispoziţiile art. 200 C. procedură civilă a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, conform art. 421 alin. 2 C. proc. civ., că termenul de recurs în cazul perimării este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea, acest termen fiind un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. În speță, nu au relevanță susținerile recurentei referitoare la data comunicării deciziei atacate, în condițiile în care textul de lege care reglementează termenul de exercitare a căii de atac în situația particulară de față face trimitere la data pronunțării hotărârii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în ceea ce priveşte competența de soluționare a unei cereri de încuviințare a executării silite, noţiunea de domiciliu care interesează regulile procedurii civile în general nu corespunde elementelor care interesează evidența populației, ci se identifică cu noțiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia. În speţă, deşi potrivit cărţii de identitate, debitoarea avea domiciliul legal  în Craiova, aceasta avea domiciliul efectiv în București, la adresa din sector 2, întrucât are serviciu stabil în municipiul București, unde profesează ca învățător, astfel că instanţa competentă să soluţionze cererea e încuviinţare a executării silite a obligaţiei stabilite prin ordonanţă preşedinţială privind stabilre provizoriu domiciliu minoră este Judecătoria sectorului 2. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că lipsa acordului părţilor expres şi prealabil (dat în formă scrisă prin cererea de recurs, întâmpinare sau răspunsul la întâmpinare) la judecarea recursului conform procedurii reglementate de art. 493 alin. 6 C. proc. civ. (judecarea în procedura de filtru) constituie motiv de admitere a contestaţiei în anulare, întrucât se încalcă atât principiile contradictorialităţii şi a disponibilităţii părţilor în procesul civil, dar şi principiul consacrat constituţional al publicităţii şedinţelor de judecată. În speţă, cererea de judecare în lipsă a cauzei nu poate substitui acordul prevăzut de Codul de procedură civilă. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea. În speţă, instanţa supremă a constatat că cererea şi motivele de recurs sunt nesistematizate şi nestructurate. rezumându-se doar la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, motiv pentru care se impune anularea recursului. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul în care nu se pune în discuţie răspunderea administrativă pentru emiterea unui act administrativ tipic sau asimilat solicitându-se desfiinţarea construcţiilor realizate pe terenul reclamanţilor, pe cheltuiala pârâţilor, în termen de 10 zile de la pronunţarea instanţei, competenţa materială se stabileşte potrivit dispoziţiilor dreptului comun, respectiv judecătoria, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

(Decizia nr. 1003 din data de 9 martie 2018 pronunţată de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect desfiinţare construcţii)