Archive for the Category »Drept civil «

În ultimul timp s-a vorbit foarte mult despre prevenirea şi commbaterea violenţei în familie, dorindu-se unele măsuri care să înăsprească sancţiunile.

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie prevede în art. 27 alin. 1) că cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie. Mai mult …

Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Potrivit art. 503 C. procedură civilă există mai multe cazuri când hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare, şi anume:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar, așa cum rezultă din ansamblul prevederilor C. proc. civ. și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (art. 21 care stabilește competența secțiilor I civilă, II civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca „recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”). În speță, instanța a hotărât că recursul împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Orșova este de competența Tribunalului Mehedinți, declinând competența în favoarea acestei ultime instanțe. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu se poate invoca popria culpă de către partea care nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă ca și critică de nelegalitate pentru a fi încadrată în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În speță, intanța constată că cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurentul arătând doar că, din eroare, nu a depus odată cu cererea de apel și cerere de judecare a cauzei în lipsă. Mai mult …

Camera Deputaţilor a adoptat cu unanimitate de voturi un proiect de lege care modifică art. 9 din OUG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi trecere pe drumurile naţionale a rovinietei. Astfel, procesul verbal nu mai trebuie să fie însoţit de fotografii doveditoare, iar dacă trec patru luni de la data în care şoferul a fost depistat că circula fără rovinietă, dar nu este înştiinţat, contravenţia se prescrie.

De asemenea, procesul verbal de constatare a contravenţiei se transmite obligatoriu în două luni de la data aplicării contravenţiei, iar în intervalul de la data săvârşirii contravenţiei, până la data comunicării procesului verbal, nu se mai poate aplica altă sancţiune. Mai mult …

Curtea de Apel București a hotărât că pentru a califica tipul de răspundere civilă aplicabil prezintă importanță izvorul obligației încălcate, iar nu perioada de timp în care se produce prejudiciul.

Simplul fapt că perioada contractuală a expirat nu are relevanță asupra felului de răspundere civilă incidentă, întrucât, prin natura lor, unele obligații se impun a fi îndeplinite după finalizarea contractului, cum este tocmai cazul obligației de ridicare a bunurilor, și, atât timp cât aceasta a fost asumată printr-un contract nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, dându-se astfel expresie principiului subsidiarității acestui tip de răspundere față de răspunderea contractuală, în sensul că niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile. Mai mult …

„Contractul este legea părților”, se spune, pe bună dreptate. În același timp, s-a considerat că, în privința mai multor categorii de contracte, printre care și cele de achiziție „aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice” se impune fixarea unor jaloane solide și-a unor limite clare, dincolo de care nu se poate trece fără a surveni o nesocotire a legii.

Există, desigur, un principiu al libertății contractuale, dar nu poate fi omis faptul că libertatea aceasta contractuală este, în genere, limitată de către lege. Așadar, „legea părților” va trebui să fie formulată de așa natură încât să se afle în acord cu „legile țării”. Mai mult …

Unele dintre cele mai controversate legi care au rupt societatea în două au fost legea 112/1995 care dădea posibilitatea chiriașilor care locuiau în imobilele trecute în proprietatea statului de a le cumpăra. Ulterior, prin legea 10/2001 statul a dechis calea proprietarilor cărora le confiscaseră abuziv casele să și le recupereze. Astfel, s-a ajuns ca litigiile pentru aceste case să dureze peste 15 ani.

Cele două legi au creat controverse atât prin practica neunitară, cât și drame care și-au pus amprenta asupra multor familii care s-au luptat în instanță pentru dreptul de a -și redobândi proprietatea. Mai mult …

Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Legea 293/2000 reglementează clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Potrivit acesteia prin consumator se inţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că funcția suspendării prevăzute la art. 242 C. proc. civ. este de samcționare a pasivității părților în realizarea obligațiilor care împiedică instanța de judecată să finalizeze procesul. Suspendarea judecății conform art. 242 C. proc. civ., alături de perimare, ”dă expresie principiului disponibilității procesului, în sensul aprecierii că, prin pasivitatea în îndeplinirea obligațiilor ce îi revin, părțile se desistează de proces, acceptând posibilitatea temporizării lui”. Pentru a fi dispunsă suspendarea este necesar ca obligația stabilită de instanță în sarcina parților să împiedice desfășurarea normală a judecății și să existe culpa unei părții în exercitarea obligației impuse de instanță, care se apreciază de la caz la caz. Mai mult …