Archive for the Category »Drept civil «

Prescropţia extinctivă a constituit un subiect fierbinte mult timp după apariţia Codului civil. Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil a pus capăt mai multor critici şi polimici.

Potrivit ştirilor juridice, o critică de neconstituţionalitate a fost însă adusă Legii nr. 71/2011 cu privire la întreruperea termenului prescripţiei, mai exact cu privire la art. 204 din lege.

Astfel. în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate contravin principiului neretroactivităţii legii civile, în măsura în care se interpretează că prevederile art. 2.539 alin. (2) teza a II – a din Codul civil referitoare la întreruperea cursului prescripţiei extinctive se aplică şi prescripţiilor începute sub imperiul legii vechi, respectiv Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Mai mult …

Atunci când te decizi să îți cauți dreptatea în instanță trebuie să știi că ai obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de legiuitor. Sunt și cazuri în care legea a prevăzut posiblitatea scutirii de la plata acestei taxe judiciare de timbru.

Astfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru. În funcție de obiectul pe care îl au o serie de acțiuni sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, inclusiv în cazul exercitării căii de atac. Mai mult …

Comisia specială a decis că statului „îi revine dreptul” de a se îndrepta cu acţiune în regres împotriva judecătorului sau procurorului care cu reacredinţă sau neglijenţă a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii, statul nefiind obligat, aşa cum s-a discutat iniţial.

„După ce prejudiciul a fost acoperit integral de către stat, acestuia îi revine dreptul de a se îndrepta cu acţiune în regres prin Ministerul Finanţelor, împotriva judecătorului sau procurorului care cu reacredinţă sau neglijenţă a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”, potrivit amedamentului adus la Statutul procurorilor şi judecătorilor. Mai mult …

Înainte vreme atunci când oamenii își dădeau cuvântul acesta valora mai mult decât orice act semnat. Vremea a trecut și oamenii au ajuns să pună preț mai mare pe ceea ce rămâne decât pe cuvântul dat, deoarece au realizat că „verba volant scripta manent” („Vorba zboara ceea ce este scris rămâne”). Atunci când semnezi un act trebuie să îți asumi conținutul său și să fii conștient de potențialele consecințe.  O vorbă din bătrâni spunea că „dacă spui, să nu scrii, dacă scrii, să nu semnezi și dacă semnezi, să nu te miri!”

O problemă controversată în practica instanțelor legată de un anumit tip de contract a fost aceea de a ști dacă este posibilă executarea silită a unei creanțe garantate printr-un contract de ipotecă valabil încheiat, ce constituie titlu executoriu, chiar dacă dreptul de creanță însuși nu este constatat printr-un înscris care să constituie, potrivit dispozițiilor legale, titlu executoriu. În acest sens a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ)  pentru a clarifica problema. Mai mult …

Codul de procedură civilă a stabilit reguli clare în materia executării silite, reguli ce trebuiesc urmate de cei interesați să pună în aplicare titlul executoriu pe care îl au și să își recupereze de la debitor datoria.

Codul de procedură civilă prevede la art 906 alin. 1 și 2  că, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, obligație pe care nu o poate îndeplini altă persoană, atunci debitorului îi pot fi aplicate anumite penalități de către instanța de executare. Scopul acestor penalități este de a-l constrânge să își îndeplinească obligația. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că ”principiul disponibilităţii, specific procesului civil, se caracterizează prin dreptul părţii de a dispune de obiectul procesului, dar şi de mijloacele procesuale acordate de lege, în acelaşi sens statuând şi art. 129 alin. 6 din vechiul C. proc. civ. (În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.).

Prin principiul disponibilităţii se înţelege şi faptul că reclamantul trasează iniţial cadrul procesual, acesta trebuind să indice, între altele, părţile din proces, pretenţia dedusă judecăţii, motivarea în fapt şi în drept. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în situația în care printr-o hotărâre judecătorească, în contradictoriu cu acelaşi expropriator, s-a statuat în legătură cu valoarea de circulație a unui teren vizat de aceeași expropriere și învecinat cu cel în litigiu, expropriatorul nu poate pretinde ulterior, în contradictoriu cu un alt proprietar că suma ar trebui să fie mai mică, pe motiv că din tranzacţiile depuse la dosar ar rezulta preţuri mai mici.

Aceasta întrucât, fiind parte în acel proces, statuările jurisdicţionale i se opun cu valoarea lucrului judecat, fără posibilitatea de a le mai combate sau contrazice ulterior. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat, rolul activ al judecătorului trebuie exercitat.

Invocarea unor dispoziții din Codul de procedură civilă aflate în cuprinsul Cărții a IV- a, intitulată Despre arbitraj, în cazul unei cereri de revizuire este posibilă și întemeiată, întrucât judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum și față de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, respectiv soluționarea procesului în mod echitabil și într-un. termen optim și previzibil, trebuia să dea prioritate principiului intenției reale a părții. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 20 noiembrie 2017, că admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. 114907/299/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

”În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 58 alin. (2) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul subrogat în drepturile persoanei păgubite este îndreptățit să obțină penalizările prevăzute de dispozițiile art. 38 din același act normativ dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile la scadență sau şi le îndeplineşte necorespunzător.

 

Apelul este o cale ordinară de atac iar termenul de apel este, potrivit art. 468 C. procedură civilă, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 468 alin. 3) C. procedură civilă prevede că dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.

Alineatul de mai sus, potrivit ştirilor juridice a făcut subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că art. 468 alin. (3) din Codul de procedură civilă este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul în care apelul nu mai poate fi motivat după comunicare, în cazul în care hotărârea nu a fost comunicată. Mai mult …