Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în vederea exercitării controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară, că motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să se realizeze într-o manieră clară şi coerentă, ca o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. În speță, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la această soluţie şi nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de reclamant. Astfel, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt, reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de pârât prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, impunându-se soluția casării hotărârii și trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe. Mai mult …
Archive for the Category »Contencios-administrativ «
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, că este de competența curții de apel contestatea deciziei emise de o primărie prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe clădiri. În speță, obiectul fiind instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 21.485.413,64 lei, reprezentând impozit pe clădiri, face parte din categoria actelor administrative „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora”, în sensul articolului de mai sus, concluzie dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite. Mai mult …
Î
nalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 493 alin. 5 C. proc. civ., că se impune anularea recursului în situația în care a fost declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în recurs. întrucât nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului (conform dispoziţiilor art. 483 alin. 1 C. proc. civ.).
(Decizia nr. 97 din data de 18 ianuarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect contestație)
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 493 alin. 5 C. proc. civ., că se impune anularea recursului în situația în care a fost declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în recurs. întrucât nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului (conform dispoziţiilor art. 483 alin. 1 C. proc. civ.).
(Decizia nr. 97 din data de 18 ianuarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect contestație)
Procedura aprobării tacite este o modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice, având la bază următoarele obiective: înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri; responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizaţiilor; impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiţii cât mai favorabile întreprinzătorilor, implicând costuri de autorizare cât mai reduse; combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei; promovarea calităţii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative. Mai mult …
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că este de competența secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul acțiunea având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia, conform art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului competenţa de soluţionare a unor astfel de contestații. Mai mult …
Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede în art. 9 alin. 4) faptul că în situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României. Mai mult …
Legea contenciosului administrativ, potrivit ultimelor noutăţi legislative a suferit unele modificări. Astfel, Legea nr. 212/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 658/2018 a modificat şi completatLegea nr. 554/2004.
Conform noilor modificări, actul administrativ va avea următoarea definiție: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridic. Mai mult …
Actele administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ iar în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Iar, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei. Mai mult …
Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a adoptat un amendament care prevede că faptele săvârşite de persoanele aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu după 3 ani.
“Faptele săvârşite de persoanele aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu în termen de trei ani de la data săvârşirii lor”, se arată în propunerea de modificare a legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Mai mult …