Archive for the Category »Contencios-administrativ «

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că acțiunile patrimoniale, având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani sunt de competența instanței de drept comun, atunci când nu se solicită și anularea unui act nelegal, nu se cere cenzurarea refuzului de a emite un act administrativ, ori nu au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea unui contract administrativ.

În speță, raportul juridic care a condus la sesizarea instanței nu este unul de drept public, ci unul de drept comun, acțiunea reclamantului având ca obiect plata unor sume, astfel încât soluționarea unei astfel de cereri intră în competența jurisdicției de drept comun și nu a celei de contencios administrativ. Mai mult …

După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă au apărut păreri diferite cu privire la calea de atac care se exercită în materia contenciosului administrativ. Este notoriu faptul că  legea contenciosului administrativ a reglementat faptul că în această materie hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Confuzia apărută în practica instanțelor a fost determinată de  articolul 25 din legea contenciosului administrativ care reglementează în anumite cazuri calea de atac a apelului. Pratica instanțelor de judecată este neunitară, astfel încât s-a impus sesizarea ÎCCJ pentru a stabili clar care este calea de atac aplicabilă în materia contenciosului administrativ. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât – conform art. 867 alin. 1 noul Cod civil (dreptul de administrare se constituie prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local) și art. 868 alin. 2 noul C. civ. (titularul dreptului de administrare poate folosi şi dispune de bunul dat în administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este cazul, de actul de constituire) – că dreptul de administrare, ca drept real corespunzător proprietăţii publice, poate lua naştere prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean sau a consiliului local, permițând titularului său să folosească şi să dispună material de bunul primit în administrare în condiţiile stabilite de lege sau de actul de constituire. Mai mult …

Curtea Constituțională a României va discuta sesizarea referitoare la actul normativ de modificare și completare a Legii 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, formulată de 50 de deputați aparținând grupurilor parlamentare.

Autorii excepției de neconstituționalitate acuză, în sesizare, încălcarea principiului bicameralismului în cazul adoptării actului normativ. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că încheierea de sesizare a Curții Constituționale are valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii – în întocmirea unui astfel de act procedural – nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

Această hotărâre este reglementată în Decizia nr. 51/A din data de 20 ianuarie 2017 pronunțată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect contestație la executare.

Organizarea judiciară are ca obiectiv de bază asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.

În ceea ce priveşte competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta este reglementată prin dispoziţii speciale, şi anume art. 21 şi 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative  a fost soluţionată de Curtea Constituţională o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la prevederile mai sus menţionate. Mai mult …

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, prevede că persoana vătămată într-un drept al său prin emiterea unei ordonanţe de Guvern poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. Mai mult …

Legislaţia prevede că mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Ca excepţie mandatul poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav.

Mandatul acestuia poate înceta de drept în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege iar prefectul prin ordin ia act de încetare. Acest ordin poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ iar aceasta din urmă este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.

Această din urmă dispoziţie, potrivit ştirilor juridice, a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Mai mult …

De-a lungul timpului am analizat numeroase excepţii de neconstituţionalitate admise sau respinse. După cum bine ştim orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie motivată iar în motivare trebuie să se susţină motivele care stau la baza acesteia.

Numeroase excepţii de neconstituţionalitate au fost respinse de Curtea Constituţională pe motiv că nu sunt motivate conform legii. Recent, în Monitorul Oficial nr. 409/2017 a fost publicată Decizia nr. 132/2017, decizie în care s-au constatat tocmai cele menţionate anterior. Mai mult …

Pentru a aduce o mică reparație pentru suferințele îndurate de unii români în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, legiuitorul a decis să le acorde anumite indemnizații. Astfel, cei deportați în ghetouri sau lagăre de concentrare sau cei privați de libertate în aceste locuri primesc 250 lei pentru fiecare an de deportare sau detenție. Cei care au fost refugiați, au făcut parte din detașamente de muncă forțată sau au fost evacuați din locuința deținută primesc 200 lei pentru fiecare an de strămutare, de muncă forțată sau de evacuare. Cei care au supraviețuit trenului morții primesc lunar 200 lei.

Cererea pentru această indemnizație se depune la casa de pensii care se pronunță printr-o hotărâre motivată,  în 30 de zile de la depunerea cererii. Împotriva hotărârii, cel interesat poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Hotărârea tribunalului este definitivă, iar contestațiile sunt scutite de taxa de timbru. Acest text de lege a fost modificat prin legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă din 2010. Mai mult …