Legea conversiei creditelor în franci elvețieni la cursul istoric declarată neconstituțională



Mulți români au ales să achite creditul într-o monedă străină care le oferea la momentul încheierii contractului avantaje semnificative fără să ia în calcul un posibil risc al creșterii ratei ca urmare a fluctuației cursului valutar. Au simțit asta pe propriul buzunar cei care au luat credite în franci elvețieni al cărui curs a  crescut exponențial.

În ultimii ani, neprotejați în fața băncilor care le-au impus o serie de clauze și costuri imposibil de achitat, românii au înțeles că „bancherul este un tip care îți împrumută umbrela pe timp cu soare, dar o vrea înapoi în minutul în care începe să plouă” (Mark Twain) și că  “singurele datorii de la care nu dai faliment sunt cele de onoare. (Teodor Burnar)

Era imperios necesar să apară o lege care să le permită conversia creditelor în lei la cursul de la data la care au luat creditele respective. Guvernul a sesizat CCR considerând că legea pentru completarea OUG 50/2010 privind contractele de credite pentru consumatori este neconstituțională.

Care au fost argumentele în susținerea excepției de neconstituționalitate?

Textul de lege precizează că informațiile și drepturile care trebuiesc incluse în contractele de credit în monedă străină sunt aplicabile doar pentru creditele acordate în franci elvețieni, aspect care generează o discriminare a consumatorilor care au credite în lei sau alte valute. Faptul că s-a decis aplicarea acestei legi și contractelor de credit aflate în derulare la data intrării sale în vigoare contravine principiului neretroactivității legii civile.

Legea în ansamblul ei încalcă obligativitatea respectării legii și a Constituției, a prevederilor privind dreptul internațional și dreptul intern, egalitatea în drepturi a cetățenilor și principiul neretroactivității legii civile.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 62/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 161 din 3 martie 2017. Pentru a analiza constituționalitatea legii în cauză, CCR a cercetat modul în care a fost adoptată aceasta. OUG 50/2010 a fost adoptată prin legea 288/2010 care a fost publicată în 30 decembrie 2010 și nu s-a aplicat contractelor de credit în derulare la intrarea sa în vigoare.

Legea supusă verificării constituționalității a modificat OUG 50/2010 și a introdus în sarcina creditorilor contractelor de credit acordate în franci elvețieni obligația de a efectua conversia în lei a soldului creditului exprimat în franci elvețieni și dreptul consumatorului de a se adresa instanței pentru recalcularea debitului în cazul contractelor de credit externalizate/vândute/cesionate și a celor încheiate cu consumatori care au fost supuși executării silite. Conversia se va realiza la cursul BNR de la data încheierii contractului în franci elvețieni. Legea se aplică și contractelor de credit în franci elvețieni privind vânzarea, cumpărarea unor imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor imobile.

În 2014 pe fondul unei Directive a Parlamentului European, deputații și senatorii au inițiat în februarie 2014 legea în cauză prin  care consumatorii pot converti creditele din moneda străină în lei fără costuri suplimentare, comisioane sau garanții adiționale.

Propunerea legislativă a fost adoptată întâi de Senat în 18 iunie 2014 și transmisă la 23 iunie 2014 către Camera Deputaților. Procedura legislativă este luată în discuția Camerei Deputaților în 11 octombrie 2016 când Comisia de buget, finanțe și bănci a formulat mai multe amendamente la propunerea inițială. Legea este adoptată de deputați cu amendamentele propuse în 18 octombrie 2016 și trimisă spre promulgare la 24 octombrie 2016, dată la care Guvernul a sesizat CCR.

CCR constată că nu s-a respectat principiul bicameralismului conform căruia dezbaterea parlamentară a unei propuneri legislative trebuie supusă evaluării acesteia în plenul celor două Camere. În cazul de față Camera Deputaților a legiferat exclusiv, fapt ce contravine Constituției. Practic, redactarea adoptată de Camera Deputaților s-a îndepărtat de la textul adoptat de Senat și de la obiectivele urmărite de inițiativa legislativă. Modificările aduse de Camera Deputaților nu au fost niciodată sub nicio formă puse în dezbaterea Senatului.

Legea supusă analizei CCR prevede clar o impreviziune deoarece stabilește expres obligația creditorilor contractelor de credit acordate în franci elvețieni de a efectua conversia în lei la cursul de la data încheierii contractului. CCR consideră că trebuie să li se dea posibilitatea debitorilor să se adreseze instanței de judecată care va verifica condițiile impreviziunii și va face diferența între debitorii de bună-credință și cei de rea-credință.

În forma actuală a legii supusă analizei sunt încălcate principiile privind dreptul la un proces echitabil și cele privind înfăptuirea justiției. CCR constată că obiectul de reglementare al legii privind completarea OUG 50/2010 se suprapune cu cel al legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite cu privire la contractele de credit pentru consumatori privind vânzarea, cumpărarea unor bunuri imobile, contractelor de credit garantate cu ipotecă asupra unor bunuri imobile și contractelor de credit ce implică un drept legat de un bun imobil, astfel că debitorul unui contract de credit în franci elvețieni poate solicita instanței aplicarea legii dării în plată.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că legea pentru completarea OUG 50/2010 este neconstituțională în ansamblul său.

Războiul se va muta în instanță!

Prin decizia sa, CCR nu a făcut altceva decât să mute războiul celor care au credite în franci elvețieni în sălile de judecată supunând acești oameni unor costuri suplimentare pentru promovarea acțiunii și obligându-i să suporte timpul îndelungat de soluționare a procesului. Practic, CCR a aruncat pisica în curtea instanțelor de judecată, considerând că a rezolvat echitabil problema!