Mircea Eliade spunea că `Libertatea înseamna, înainte de toate, autonomie, certitudinea că eşti bine înfipt în realitate, în viaţă, iar nu în spectre sau dogme. Dar libertatea nu înseamna libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trăirea în hazard şi în eventual`. Se spune că nu apreciezi libertatea pe care o deţii decât atunci când nu mai dispui de ea. Deţinuţii din penintenciare cu siguranţă înţeleg cel mai bine cele menţionate anterior.
Persoanele private de libertate se bucură de anumite drepturi care sunt reglementate prin lege. Legislaţia în domeniu o reprezintă Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 514/2013. Art. 63 dn legea menţionată prevede dreptul de petiționare și dreptul la corespondență.
Potrivit legislaţiei dreptul de petiționare și dreptul la corespondență ale persoanelor condamnate sunt garantate. Termenul petiție include orice cerere sau sesizare adresată autorităților publice, instituțiilor publice, organelor judiciare, instanțelor naționale și internaționale. Corespondența și răspunsurile la petiții au caracter confidențial și nu pot fi reținute decât în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
Având în vedere situaţia specifică în care se află persoanelor menţionate mai sus, a fost necesară instituirea unei proceduri de distribuire a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă de către persoanele private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Aceste proceduri se regăsesc în Decizia nr. 488/2016 publicată în Monitoul Oficial nr. 546/2016.
Ce prevăd aceste proceduri?
Materialele destinate exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă sunt plicurile, timbrele poştale, pixurile cu pastă şi hârtia de scris, în format A4.
În cadrul fiecărui loc de deţinere se instituie un Registru de evidenţă a materialelor destinate exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă distribuite persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Acesta se păstrează de personalul anume desemnat de către directorul locului de deţinere pentru distribuirea materialelor în cauză.
Distribuirea materialelor necesare exercitării dreptului la petiţionare şi a dreptului la corespondenţă se realizează în baza solicitărilor formulate în acest sens de către persoanele private de libertate, prin cerere scrisă aprobată de directorul unităţii. Aceştia vor primi la cerere, hârtie şi pixuri cu pastă, raportat la nevoile de petiţionare şi corespondenţă invocate. Plicurile şi timbrele nu se distribuie la nivelul camerelor de deţinere iar după redactarea corespondenţei sau petiţiei, persoanele private de libertate primesc plicuri în care introduc personal corespondenţa şi le sigilează, în prezenţa persoanei anume desemnate de directorul unităţii.
Mai mult persoanele private de libertate semnează pentru primirea următoarelor categorii de materiale: hârtie, pixuri cu pastă, plicuri şi timbre.
Este interzis să se aducă atingere, în orice mod, principiului confidenţialităţii în exercitarea de către persoanele private de libertate a dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenţă. Este interzis ca personalul să citească petiţiile şi corespondenţa ori divulgarea datelor cu caracter personal de care iau cunoştinţă.
Concluzii
Ştirile juridice arată că majoritatea cetăţenilor nu înţeleg de ce îşi irosesc organizaţiile de drepturile omului energia pentru a apăra delincvenţii, criminalii periculoşi, oamenii care nu respectă legile şi periclitează societatea. Ba mai mult, datorită acţiunilor concertate asupra acestui domeniu, ei percep activitatea organizaţiilor de drepturile omului ca fiind aberantă şi în defavoarea oamenilor „civilizaţi”. Este adevărat că detenţia şi încarcerarea sunt limitări ale mai multor drepturi, iar limitările pot fi aplicate doar în anumite condiţii, dar în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om trebuie să fie supus numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.