Legea privind statutul funcţionarilor publici a suferit unele modificări recente.

Astfel, în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 554  din data de 3 iulie 2018, a fost publicată Legea nr. 156 din 29 iunie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Principalele modificări vizează în esență dispozițiile legale care reglementează înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere, cariera funcţionarilor publici, promovarea funcționarilor publici și evaluarea performanțelor profesionale, modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea raporturilor de serviciu, pensionarea.

Ce aduce nou Legea de modificare a statului funcţionarului public?

Vechimea necesară pentru a ocupa o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici persoana trebuie, printre alte condiţii, să aibă cel puțin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice (faţă de pragul de 5 ani).

Numirea în funcții de demnitate publică: Înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere pot fi numiți în funcții de demnitate publică sau pot candida la asemenea funcții numai după suspendarea, în condițiile legii, a raporturilor de serviciu, şi nu după „încetarea raporturilor de serviciu”. Prin excepție, funcționarii publici de conducere pot fi numiți în funcții de demnitate publică din cadrul autorităților sau instituțiilor publice din administrația publică centrală în care își desfășoară activitatea, precum și din cadrul autorităților sau instituțiilor publice aflate în raporturi ierarhice cu aceasta.

Articolul 34, alineatul (2) s-a modificat şi are următorul cuprins:

„(2) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după suspendarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu.”

Recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin concurs, pentru care trebuie îndeplinite o serie de condiţii, cu modificările următoare:

– pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de grad profesional superior sunt suficienţi doar 7 ani în specialitea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, faţă de 9 ani până acum.

– 5 ani (faţă de 2 ani anterior) – în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere de: șef birou, șef serviciu și secretar al comunei, precum și a funcțiilor publice specifice asimilate acestora

– 7 ani (faţă de limita de 3 ani până acum) – în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere, altele decât cele din categoria anterioară.

Condiţii de promovare. Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

– să aibă cel puțin 3 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează;
– să fi obținut cel puțin calificativul „bine” la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani în care funcționarul public s-a aflat în activitate;
– să nu aibă în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată în condițiile prezentei legi.

Potrivit noutăţilor legislative, se consideră vechime în funcţia publică perioada suspendării raporturilor de serviciu pentru:
– activități în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, pentru perioada respectivă;
– concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii;
– concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
– concediu de acomodare;
– desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, în alte situații decât cele în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituții internaționale.

Acestea sunt principalele modificări pe care legiuitorul le-a avut în vedere.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.