Măsurile de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie sunt prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Conform art. 12 lit.b folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Potrivit ştirilor juridice acest articol de lege a fost contestat pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că art. 1 alin. (5) din Constituţie reglementează obligaţia respectării Legii fundamentale, a supremaţiei sale şi a legilor. Această obligaţie revine în egală măsură tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorităţilor publice.

Totodată, dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea şi egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi suficiente, echivalente şi adecvate de a-şi susţine apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Se reiterează aspectele referitoare la lipsa unei definiţii care să ofere claritate şi previzibilitate sintagmei “informaţii ce nu sunt destinate publicităţii”. Această sintagmă este una “profund neprevizibilă, dat fiind faptul că niciun document ce emană de la o autoritate publică nu este edictat cu intenţia de a fi destinat publicităţii, ci el poate conţine informaţii nesecrete, care, odată divulgate, pot constitui elementul constitutiv al unei infracţiuni, astfel că orice funcţionar – public sau angajat al acestei autorităţi devine a priori potenţial făptuitor, deoarece acesta nu cunoaşte ce documente se circumscriu acestei categorii”.

În consecinţă, susţine că persoana care este pasibilă a fi subiect activ al acestei infracţiuni să nu poată prevedea rezultatul faptelor sale, nefiind în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte natura publică ori nepublică a informaţiei.

Curtea Constituţională a statuat că în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare.

Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Curtea a constatat că, potrivit art. 12 lit. e) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare.

În concluzie, prin Decizia nr. 101/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 510/2018 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.