Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că excepția lipsei de interes nu poate fi admisă în situația unei cereri privind transferul unui procuror contestator la o unitate de parchet în condițiile în care s-a admis a doua cerere de transfer în timpul soluționării cauzei, dar la o altă unitate de parchet decât cea solicitată. Instanța supremă a constatat că interesul contestatorului rămâne actual, de vreme ce transferul ulterior s-a dispus la o altă unitate de parchet, având în vedere și poziția contestatorului, respectiv transferul survenit a fost o soluție subsidiară la care a apelat urmare a respingerii primei cereri de transfer. Însă, transferul la o altă unitate a fost avut în vedere de instanță pe fondul cauzei.

(Decizia nr. 51 din data de 17 ianuarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect anulare Hotărâre Plen CSM)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.