Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 (Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.). Alături de menționarea Deciziei de RIL nr. 1/2013, Înalta Curte a invocat un argument în plus, și anume decizia Plenului Secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ din 22 mai 2017 de unificarea a practicii în aceste litigii în același sens, respectiv de exercitare a dreptului de opțiune al reclamantului. 

Decizia nr. 118 din data de 19 ianuarie 2018, pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal, având ca obiect raport de serviciu al funcționarului public.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.