În România este foarte ușor să răspândești un zvon neadevărat atunci când vrei să îți „ucizi” concurența. Vorbele zboară și românii sunt foarte receptivi la știri gen „cât de dăunător s-a dovedit  a fi un produs” sau „în ce condiții improprii se prepară alt produs” sau „prin ce practici ilicite a reușit firma A să ajungă în topul firmelor pe nișa sa de piață.” Un asemenea zvon poate nărui un imperiu întreg construit prin ani de muncă. Împinși de dorința de a rămâne sau de a ajunge lideri pe o anumită piață, unii oameni de afaceri recurg la practici mai puțin ortodoxe pentru a -și atinge scopul.

Cei prejudiciați de astfel de practici anticoncurențiale au deschisă calea unei acțiuni în justiție pentru a primi despăgubiri pentru paguba produsă. Instanța competentă, probele care se pot administra, soluțiile adoptate de instanțe și sancțiunile aplicate fac obiectul OUG 39/2017 privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996 care a fost publicată în Monitorul Oficial 422 din 8 iunie 2017. Prevederile sale se aplică de la publicare.

Cine poate formula acțiune în instanță?

Orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o practică anticoncurențială interzisă de lege provocată de către o întreprindere/asociație de întreprinderi are dreptul de a cere instanței de judecată să fie despăgubită integral pentru prejudiciul suferit.

Știrile juridice arată că prin acordarea de despăgubiri integrale pentru prejudiciul produs persoanele care au suferit un prejudiciu sunt repuse în situația în care s-ar fi aflat dacă respectiva practică în materie de concurență nu ar fi fost încălcată. Rețineți că despăgubirea integrală include pierderea efectivă, profitul de care a fost lipsit cel prejudiciat și plata dobânzii aferente fără să se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză, indiferent dacă despăgubirea integrală se produce în urma unor despăgubiri punitive, multiple sau de altă natură.

Instanța competentă în această materie este Tribunalul București. Hotărârea sa poate fi atacată cu apel la Curtea de Apel București și împotriva acesteia se poate declara recurs la ÎCCJ.

Divulgarea probelor

Noutățile legislative stabilesc că instanța poate solicita divulgarea probelor din dosarul unei autorități de concurență doar atunci când nu pot fi obținute de la o altă parte sau de la un terț. Se va dispune divulgarea anumitor categorii de probe doar după ce autoritatea de concurență prin adoptarea unei decizii și-a încheiat procedurile.

Rețineți că instanța nu va putea dispune în niciun moment ca o parte în proces sau un terț să divulge următoarele categorii de probe: declarațiile de clemență și propunerile de încheiere a unei tranzacții. Declarațiile de clemență includ informațiile sau înregistrările acestora furnizate în mod voluntar unei autorități de concurență, în scris sau oral, de către o întreprindere sau o persoană fizică sau în numele acesteia, care prezintă cunoștințele întreprinderii sau ale persoanei fizice în cauză cu privire la un cartel și propriul rol în cadrul acestuia și care au fost redactate în mod specific pentru a fi înaintate autorității de concurență în vederea obținerii imunității la amendă sau a unei reduceri a cuantumului amenzii în cadrul unui program de clemență, neincluzând informațiile preexistente.

Știrile juridice arată că aceste probe care sunt obținute de o persoană fizică sau juridică exclusiv prin accesul la dosarul unei autorități de concurență, nu pot fi administrate în cadrul acțiunilor în despăgubire, fiind considerate inadmisibile.

Informațiile care au fost pregătite de o persoană fizică/juridică în mod specific în cadrul procedurilor desfășurate de Consiliul Concurenței, cele pe care Consiliul Concurenței le-a redactat și transmis părților în cursul procedurilor sale și propunerile de încheiere a unei tranzacții care au fost retrase care sunt obținute de către o persoană fizică/juridică exclusiv prin accesul la dosarul respectivei autorități în materie de concurență sunt considerate inadmisibile în cadrul acțiunilor în despăgubire.

Instanța va dispune divulgarea de probe cu respectarea secretului profesional. Pentru a se discuta necesitatea de divulgare a probelor deținute de terț, instanța va dispune audierea acestuia, în camera de consiliu, cu citarea părților.

Ce sancțiuni poate aplica instanța?

Instanța poate sancționa părțile, terții și reprezentanții legali ai acestora cu amendă judiciară între 500 și 5.000 lei pentru persoane fizice și între 0,1 și 1% din cifra de afaceri realizată în anul anterior pentru persoane juridice pentru următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul: distrugerea probelor relevante pentru soluționarea litigiului, nerespectarea/refuzul de a se conforma măsurilor dispuse de instanță pentru a proteja informațiile confidențiale, încălcarea limitărilor privind utilizarea probelor și neprezentarea unei probe față de care instanța a dispus divulgarea de către cel care o deține sau refuzul de prezentare a acesteia, la termenul fixat în acest scop de instanță.

Rețineți că amenda judiciară se va stabili în funcție de gravitatea faptei, de către instanța în fața căreia s-a săvârșit fapta, prin încheiere executorie. Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, dacă fapta constituie infracțiune.

Care este termenul de prescripție al acțiunii în despăgubire?

Termenul de prescripție al acestor acțiuni în despăgubire este de 5 ani și nu curge înainte de încetarea încălcării legislației în materie de concurență și înainte ca reclamantul să fi cunoscut sau să fi trebuit să fi cunoscut identitatea autorului încălcării, faptul că încălcarea i-a adus un prejudiciu, comportamentul adoptat și faptul că acesta constituie o încălcare a legislației în materie de concurență.

Rețineți că prescripția nu curge sau dacă a început să curgă se suspendă pe perioada în care o autoritate în materie de concurență desfășoară acțiuni în scopul investigării sau proceduri cu privire la o încălcare a legislației în materie de concurență la care se referă acțiunea în despăgubire.

Dacă nu se pot obține despăgubiri de la celelalte întreprinderi care au fost implicate în aceeași încălcare a legislației în materie de concurență din cauza incapacității de plată, prescripția la acțiunea în despăgubiri față de o întreprindere nu începe să curgă înainte de împlinirea unui termen de trei ani de la data la care hotărârea judecătorească de declarare a falimentului celorlalte întreprinderi a rămas definitivă.

Noutățile legislative stabilesc că prescripția nu începe să curgă și dacă a început să curgă, ea se suspendă pe durata procesului de soluționare alternativă a litigiului. Rețineți că suspendarea termenului de prescripție produce efecte doar în privința părților care sunt sau au fost implicate/reprezentate în soluționarea alternativă a litigiului.

Stabilirea prejudiciului

Instanța poate estima cuantumul prejudiciului în cadrul litigiului. Consiliul Concurenței poate, la cererea instanței, să acorde asistență acesteia în scopul determinării cuantumului despăgubirilor, dacă autoritatea de concurență consideră adecvată această asistență.

 

 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.