Author Archive

Munca sfințește locul și înnobilează omul, se zice. Însă, de când cu venitul minim garantat acordat anumitor cetățeni „nevoiași” – cu deplină putere de muncă, dar fără nicio dorință de angajare, mulți întreprinzători au început să resimtă o lipsă drastică de resurse umane, pentru activități necalificate. Nu mai ai cu cine culege roadele pământului, nu mai ai pe cine tocmi să-ți sape o grădină. Sau pe cine angaja la o stână. Munca „cu ziua” a devenit demodată? Greu de crezut! Mai mult …

Cineva (nu se mai știe cine) a spus, cândva, că persoanele care se plâng de taxe sunt de două feluri: bărbați și femei. Dacă toată lumea are ceva de obiectat cu privire la taxe, nu mai e de mirare nici măcar să constati că taxele sunt criticate chiar și de către cei ce le-au propus ori aprobat. Criticile legate de taxe sunt, în general, de două feluri: cuantumul lor (niciodată prea mic) și consumul de energie necesar pentru a le achita.

Mai mult …

O vorbă de duh din Țările de Jos spune că „nu există arta de a deveni țăran, arta este de a rămâne țăran”. S-ar putea spune, rămânând pe linia acestui proverb, că este o artă să rămâi țăran inclusiv atunci când faci comerț, când vinzi, în piață, produse agricole.

Un gânditor român spunea că țăranul rămâne țăran chiar și atunci când a devenit academician. Și bine face! Un țăran autentic îți poate oferi surprinzătoare lecții de viață și minunate pilde de înțelepciune. Un țăran autentic nu va renunța la felul său firesc de a fi nici atunci când va juca, vremelnic, rolul unui mic negustor. Un producător agricol harnic, onest, are șanse maxime de a deveni un negustor cinstit, de bună-credință.

Mai mult …

În frumoasele legende ale anticei Elade, ambrozia era un aliment aparte, rezervat numai puternicilor zei ai Olimpului, cărora le conferea tinerețe veșnică, viață fără de sfârșit. Dar tot ambrozie se numește și o plantă pe care autoritățile o consideră atât de primejdioasă pentru sănătatea umană, încât recent a trebuit să fie „scoasă în afara legii”. Parlamentul a adoptat o lege anume pentru combaterea sa, „onoare” de care nu multe dintre bălăriile de pe maidanele patriei noastre au avut parte.

Mai mult …

Cineva spunea, odată, că iscusința financiară este dovedită prin modul în care sunt administrați banii deținuți deja, nu neapărat prin îmbogățirea ușoară și rapidă. Pe de altă parte, Balzac era de părere că banul câștigat prea lesne, lesne se va duce. Sunt banii obținuți din împrumuturi, în sectorul public, „câștigați” cam prea lesne, fără efort? Unii ar zice că da!

Despre stat se spune că nu prea poate da faliment. Remediul clasic pentru o vistierie goală constă în împrumuturi externe și biruri mărite, făcute cadou populației și operatorilor economici.

Mai mult …

Ori de câte ori apare o pagubă, urmare a încălcării unei legi, imediat răsare și o întrebare: „cine plătește?” Răspunsul invariabil pare să fie: „plătește vinovatul!”. În practică, sunt situații în care prețul „oalelor sparte” este achitat de către alte persoane sau entități, nu de către făptaș. Alteori, se știe clar cine și cât trebuie să plătească, însă despăgubirile ajung anevoie la păgubit, din pricina unor prevederi legale susceptibile de interpretări diferite.

Potrivit Codului de procedură penală (art. 86), orice persoană care, după legea civilă, are îndatorirea legală sau convențională de-a repara, total sau parțial, singură ori în solidar, prejudiciul pricinuit printr-o infracțiune, fiind chemată să răspundă în proces, va fi parte în procesul penal, numindu-se parte responsabilă civilmente. Mai mult …

Atunci când se pune problema ocrotirii intereselor unor categorii vulnerabile, cum ar fi copiii lipsiți de ocrotirea părintească, este necesară intervenția neîntârziată. Autoritățile cărora legea le cere să intervină ar trebui să acționeze în baza unor proceduri clare, aplicate cu operativitate. Interesul copilului trebuie să fie, mereu, în plin plan. Nu este loc de ezitări și neclarități!

În iunie 2017, completul competent de la ICCJ a trebuit să examineze un recurs în interesul legii în materie civilă în ceea ce privește interpretarea şi aplicarea unitară unor prevederi ale Legii 272/2004 (cu al său art. 133, alin. 1) şi ale Codului civil (art. 107). În concret a trebuit să se precizeze dacă instanţa competentă să soluţioneze cererile având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela e judecătoria ori tribunalul. Mai mult …

Să aibă „spor la treabă” își dorește orice lucrător. Bun este sporul în sens de „randament în activitate”. E binevenit și sporul înțeles ca adaos la salariu. Și perfect este atunci când muncești cu spor și, simultan, ai parte de sporuri la salariu.

Unele activități presupun expunerea la unul sau mai mulți factori de risc, la locul de muncă. Expunere care, în timp, poate determina repercusiuni deloc dezirabile. Poate sau nu un adaos (fie el și consistent) la salariul de bază, să compenseze expunerea pe termen lung a unui angajat la unul sau mai mulți factori nocivi?

Mai mult …

„Contractul este legea părților”, se spune, pe bună dreptate. În același timp, s-a considerat că, în privința mai multor categorii de contracte, printre care și cele de achiziție „aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice” se impune fixarea unor jaloane solide și-a unor limite clare, dincolo de care nu se poate trece fără a surveni o nesocotire a legii.

Există, desigur, un principiu al libertății contractuale, dar nu poate fi omis faptul că libertatea aceasta contractuală este, în genere, limitată de către lege. Așadar, „legea părților” va trebui să fie formulată de așa natură încât să se afle în acord cu „legile țării”. Mai mult …

„Meseria-i brățară de aur” iar „cine are carte are parte”. Parte de meserie! Ani de zile, învățământul profesional a fost ținut la colț, privit cu dispreț. Inclusiv de către guvernanți. Aparent, spre deosebire de toate celelalte state ale mapamondului, România nu prea mai avea nevoie de meseriași, de muncitori calificați. Cei mai mulți dintre părinți voiau, pentru copiii lor, doar licee și facultăți.

În același timp, meseriașii care erau cu adevărat „meseriași” au început să ia calea străinătății, unde erau plătiți pe măsura muncii și priceperii lor. Consecința? În eterna și fascinanta Românie a început să fie resimțită, tot mai acut, lipsa muncitorilor calificați. Uneori, este neașteptat de greu să găsești un electrician priceput, un tinichigiu serios sau un zidar destoinic. Mai mult …