Author Archive

Multă dreptate a avut înțeleptul anonim, când a spus că un nesăbuit aruncă o piatră în apă și, apoi, zece oameni iscusiți nu izbutesc s-o mai scoată la suprafață. Așa s-au petrecut lucrurile și după ce a avut loc abuzivul proces de trecere a terenurilor din proprietatea privată în cea de stat (din perioada comunistă).

Milioane de proprietari au fost lăsați fără pământurile dobândite cu mari sacrificii. Deși a trecut multă apă pe Dunăre de la schimbarea din decembrie 1989, efectele colectivizării și ale preluării de către stat a terenurilor aflate în proprietate privată mai sunt resimțite și astăzi. Consecința preluării abuzive a terenurilor de către stat? Un haos de nedescris. Chiar și după ce legea a îngăduit retrocedarea, nu s-a lucrat întotdeauna cu onestitate și competență. Mai e de muncit, pe palier legislativ! Mai mult …

Veacuri la rând, românul a preferat să trăiască în case menite să adăpostească o singură familie, pe care azi, în terminologia modernă, le numim „locuințe de tip unifamilial”.

Ulterior, odată cu primele tendințe (timide) de „citadinizare”, odată cu apariția primelor localități de tip urban, s-au ivit și locuințele cuplate sau înșiruite. Cele mai nou-apărute sunt locuințele multietajate, multifamiliale. Adică „blocurile de locuințe”. Noutatea lor este, însă, una relativă. Construcții asemănătoare, cu mai multe etaje, existau chiar și în Roma antică.

Mai mult …

Se spune că „munca îl înnobilează pe om”. Totuși, unora dintre noi numai la noblețe și înnobilare nu le stau gândurile! Nici munca nu-i prea încântă.

Ba, mai mult, există indivizi care caută să culeagă de unde n-au semănat și să se înfrupte din roadele muncii altora. Când îi întrebi, aceștia se declară, cu falsă amărăciune, „inapți de muncă”, de efort, dar la auzul cuvântului „angajare” o rup la fugă cu o vigoare surprinzătoare, demnă de atletul ce deține recordul mondial la proba de 100 de metri.

Mai mult …

Se spune că munca îl scapă pe om de (cel puțin) trei lucruri nedorite: de plictiseală, de fapte rele și de sărăcie. Cu condiția ca omului să-i placă munca. În România, asistăm la o situație paradoxală. Deși unii antreprenori se plâng de lipsă de personal, de numărul mare de posturi neocupate, există sute de mii de persoane ce nu muncesc și nici n-au de gând.

Alții ar vrea să se angajeze, dar au dificultăți pe piața muncii. Poate fi vorba despre șomeri de lungă durată, persoane discriminate din cauza vârstei avansate sau tineri absolvenți care n-au reușit să acumuleze o experiență consistentă. E clar, pentru anumite categorii de cetățeni accesul la un loc de muncă este mai anevoios.

Mai mult …

Dacă ar avea glas, memorie și cugetare, multe ar mai putea povesti banii, despre oamenii prin ale căror buzunare au trecut (și n-au prea zăbovit), precum și despre locurile prin care-au ajuns (și în care n-au rămas, prea multă vreme). Banul e făcut să circule, lucru pe care-l știe bine tot omul. O zicătoare spune că banul este rotund ca să se poată rostogoli mai iute, de la om la om.

Fiecare monedă sau bancnotă își are povestea sa, cu sute sau mii de personaje. O poveste cel puțin la fel de aventuroasă precum „Istoria unui galben” ieșită de sub pana marelui Alecsandri! Dacă ar avea glas și ținere de minte, numeroase și interesante lucruri ar mai putea spune banii pe care românul îi plătește către stat și autoritățile sale, cu titlu de impozite, taxe și alte felurite dări. Mai mult …

În epoca de apogeu a dezvoltării Imperiului Roman se zicea că „toate drumurile duc la Roma”. În ziua de azi, dacă stăm bine să cugetăm, toate drumurile românului, oricât ar fi de lungi și de întortocheate, ajung… la stat. La diversele autorități și instituții ale statului căruia îi suntem cetățeni! În activitatea desfășurată (și indiferent de domeniul de activitate), inclusiv asociațiile și fundațiile au de-a face, de obicei frecvent, cu instituțiile și autoritățile publice.

Mai mult …

Cât trăiește, omul învață! Un veac de îți va fi dat să trăiești, vei avea de învățat cam… 100 de ani. De învățat învață chiar și oamenii certați cu școala, cei refractari la cunoaștere. Pe ei îi învață nevoia! Dacă viața e considerată o școală, nevoia este cel mai exigent și mai priceput profesor al său.

În general, așa cum spune și un vechi proverb de prin Anatolia, cine învață merge înainte iar cine nu, dă înapoi. Fiecare învață după puteri și după înzestrări, dar când ai fost acceptat în rândurile dascălilor, ale celor datori să-i învețe și verifice pe alții, te afli deja în tagma celor pentru care autodepășirea trebuie să fie o preocupare permanentă. Mai mult …

Mai de voie, mai de nevoie, în România a fost înființată o unitate de achiziții centralizate. O unitate ce-ar fi trebuit înființată mai demult, încă de la finele anului 2016. Oricum, mai bine mai târziu, decât deloc (și cu mari pierderi).

De ce a fost necesară înființarea unei asemenea unități? Datorită prevederilor unei decizii a Comisiei Europene! Este vorba despre Decizia prin care a fost aprobat Acordul de parteneriat cu România pentru perioada de programare financiară 2014-2020. Mai mult …

Dacă auzi, într-un context sau altul, cuvântul „prioritizare”, te-ai putea gândi că nu-i unul dintre cele mai des folosite cuvinte ale limbii române. Și totuși orice persoană rațională și orice organizație de succes recurge zi de zi la prioritizare!

Ce înseamnă prioritizare? Pe scurt, înseamnă să știi să identifici obiectivele și activitățile ce trebuie puse pe primul plan și apoi să procedezi în consecință: să le realizezi. Tot prioritizare înseamnă și să identifici scopurile și activitățile ce trebuie puse pe plan secund, oferindu-le locul cuvenit în programul de activitate. În fine, prioritizare mai înseamnă si să fii capabil să identifici acțiunile inutile sau dăunătoare, având capacitatea de-a te abține să le săvârșești. Mai mult …

Legislația fiscală e suficient de stufoasă, de încâlcită, pentru a putea fi comparată cu o junglă imensă. Precum selva braziliană, legislația fiscală e un teritoriu al neprevăzutului. Schimbările se produc peste noapte și, pe acest teritoriu aflat în continuă transformare, unde lucrurile învățate ieri pot să nu mai fie valabile mâine, te poți rătăci cu ușurință, înaintând pe căi greșite.

În interpretarea și aplicarea legislației fiscale, la fel ca într-o expediție printr-o pădure tropicală, unde pericolele, necunoscutul, se află la tot pasul, nu-ți poți îngădui să greșești prea des. Și nici să te bazezi pe bănuieli, pe informații neverificate. Pentru a răzbi prin hățișul legislativ e necesar să nu ratezi nicio informație nouă privind modul în care se aplică prevederile Codului Fiscal. Mai mult …