Si vis pacem para bellum! Cine-și dorește pacea se pregătește, necontenit, pentru confruntare. Sau, într-o altă variantă, înarmează-te spre a-ți descuraja potențialii inamici și, astfel, a evita… războiul. Un paradox validat de către istoria universală: înzestrarea corespunzătoare cu armament și pregătirea continuă pentru luptă întrețin pacea, atrag respectul internațional; lipsa de prevedere, neglijarea apărării naționale și slăbiciunea vizibilă de la o poștă nu fac decât să încurajeze toți agresorii. „Speak softly and carry a big stick!”, după cum bine spunea Theodore Roosevelt.
Author: Tomi Tohaneanu
Orice jucător împătimit a constatat, neîndoielnic, că norocul și nenorocul sunt… vecini. Unde este norocul, acolo, pe undeva, pe aproape, se află și nenorocul. Acum câștigi, într-o clipită pierzi tot câștigul. Mai mult, fără o strictă reglementare și-o atentă monitorizare a autorităților, jocurile de noroc ar deveni, destul de repede, extrem de păgubitoare pentru „pasionații” sau împătimiții domeniului. Ordinul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN) nr. 404/2020 privind aprobarea condițiilor minime tehnice de verificare a mijloacelor de joc a fost publicat în „Monitorul Oficial” 10/2021.
De la ilustrul chimist și economist francez Antoine Lavoisier – cel care a elaborat legea conservării masei substanțelor, ne-a rămas binecunoscuta observație că nimic nu se pierde și totul se transformă. Într-adevăr, din punct de vedere chimic nimic nu se pierde; în orice reacție chimică masa substanțelor participante la reacție se regăsește în masa produșilor de reacție. Lavoisier, care, după cum spuneam, a avut și preocupări economice, sigur a remarcat și realitatea că, în materie de economie, totul se transformă însă pierderile sunt… des întâlnite. Desigur, pierderile unuia sunt spre câștigul altuia. Mai actuală ca niciodată e preocuparea de a minimiza pe cât posibil pierderile personale și de a pune în valoare orice resursă disponibilă.
Ce-și doresc tinerii din ziua de azi? În linii mari, nimic mai mult decât tinerii… de ieri! Ajunși la vârsta marilor speranțe, cu toții ne dorim ca, la maturitate, să obținem un anume statut social, să avem un acoperiș solid, stabil deasupra capului, să nu ne lipsească niciun lucru important, să ne întemeiem o familie sau măcar să existe câteva persoane care să ne fie alături la bine și la rău și să avem acces la o fericire de durată, de s-ar putea, cumva. Pentru a ne îndeplini dorințele e nevoie de resurse. Însă, prin voia destinului, nu toți ne-am născut în familii în care prosperitatea e la ea acasă. Și puțini sunt privilegiații care s-au trezit, peste noapte, stăpâni peste vreo moștenire de milioane. Cum trăim într-un context imprevizibil, în care chiar și obținerea strictului necesar poate deveni, pe neașteptate, problematică, ajungem să fim conștienți, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, că ar cam trebui să punem osul la treabă și… mintea la contribuție. Să muncim, să învățăm cât mai multe.
În ceea ce privește proprietatea, indiferent de regimul acesteia, bine-ar fi ca totul să fie întotdeauna limpede ca lumina zilei. Pentru că atunci când, în materie de proprietate, este negură și ceață se poate ajunge lejer… în instanță. Să ne gândim la numărul imens de conflicte juridice (și nu numai) ce survin între stăpânii unor proprietăți învecinate sau între moștenitorii unei suprafețe de pământ. Ideal, situația juridică a unui bun imobil ar trebui să fie simplu de stabilit, oricând s-ar cere! În practică – o știm cu toții, acest lucru nu se întâmplă de fiecare dată.
Situațiile deosebite necesită măsuri deosebite! Cu toate că știrile sosite din China erau îngrijorătoare încă de pe la începutul acestui an, valul de îmbolnăviri care s-a dezvoltat în Europa ulterior, mai cu seamă în Italia, a determinat inițial uluire, reacții întârziate, uneori șovăielnice. Astfel, în unele state vest-europene, măsurile de limitare a expansiunii COVID-19 au fost luate abia după ce s-a constatat o creștere alarmant de rapidă a numărului de îmbolnăviri, existând temerea că sistemele naționale de sănătate ar putea fi depășite de situație.
Despre concurență un om de afaceri de peste Ocean spunea, cândva, că extrage tot ce este mai bun dintr-un produs, însă scoate și tot ce-i mai rău din ființa umană. Și totuși… ce ne-am face dacă, prin absurd, n-ar mai exista concurență?! Am asista la o stagnare totală, pe toate planurile! Cu o concurență redusă la minimum, oferta de produse și servicii ar fi foarte restrânsă și o puzderie de glasuri nemulțumite s-ar auzi la tot pasul, deplângând slaba calitate a produselor și serviciilor.
Legea spune clar, concis: „cadrele militare sunt în serviciul națiunii”. De acest lucru trebuie să se țină seama atât în momentul în care se vorbește despre drepturile, cât și despre obligațiile militarilor. Viața ostășească oferă o mulțime de satisfacții și momente memorabile – prin frumusețea lor, însă nu-i lipsită de clipe dificile, pericole și nici de restricții.
Ca să obții răspunsurile mult dorite, trebuie să stăpânești arta… formulării întrebărilor! Și, desigur, să știi unde și pe cine să întrebi. În legătură cu emiterea de monedă electronică întrebările sunt numeroase. Și răspunsurile nu excelează la capitolul simplitate. Dimpotrivă, sunt complexe!
O națiune care nu dă doi bani pe trecut, pe conservarea tradițiilor, a vestigiilor și cunoașterea istorică, ar putea plăti un preț mult prea scump în viitor. Un preț pe care, dacă l-ar putea cunoaște și anticipa, puține națiuni ar fi pregătite să-l achite. Sau, mai probabil, nicio națiune n-ar fi dispusă să-și asume imensul cost! Printre altele, evoluția de la stadiul de populație la cel de popor și apoi la cel de națiune (civică), a însemnat și o dezvoltare a preocupărilor pentru conservarea patrimoniului material și imaterial rămas de la străbuni.