Author Archive

Mai de voie, mai de nevoie, în România a fost înființată o unitate de achiziții centralizate. O unitate ce-ar fi trebuit înființată mai demult, încă de la finele anului 2016. Oricum, mai bine mai târziu, decât deloc (și cu mari pierderi).

De ce a fost necesară înființarea unei asemenea unități? Datorită prevederilor unei decizii a Comisiei Europene! Este vorba despre Decizia prin care a fost aprobat Acordul de parteneriat cu România pentru perioada de programare financiară 2014-2020. Mai mult …

Dacă auzi, într-un context sau altul, cuvântul „prioritizare”, te-ai putea gândi că nu-i unul dintre cele mai des folosite cuvinte ale limbii române. Și totuși orice persoană rațională și orice organizație de succes recurge zi de zi la prioritizare!

Ce înseamnă prioritizare? Pe scurt, înseamnă să știi să identifici obiectivele și activitățile ce trebuie puse pe primul plan și apoi să procedezi în consecință: să le realizezi. Tot prioritizare înseamnă și să identifici scopurile și activitățile ce trebuie puse pe plan secund, oferindu-le locul cuvenit în programul de activitate. În fine, prioritizare mai înseamnă si să fii capabil să identifici acțiunile inutile sau dăunătoare, având capacitatea de-a te abține să le săvârșești. Mai mult …

Legislația fiscală e suficient de stufoasă, de încâlcită, pentru a putea fi comparată cu o junglă imensă. Precum selva braziliană, legislația fiscală e un teritoriu al neprevăzutului. Schimbările se produc peste noapte și, pe acest teritoriu aflat în continuă transformare, unde lucrurile învățate ieri pot să nu mai fie valabile mâine, te poți rătăci cu ușurință, înaintând pe căi greșite.

În interpretarea și aplicarea legislației fiscale, la fel ca într-o expediție printr-o pădure tropicală, unde pericolele, necunoscutul, se află la tot pasul, nu-ți poți îngădui să greșești prea des. Și nici să te bazezi pe bănuieli, pe informații neverificate. Pentru a răzbi prin hățișul legislativ e necesar să nu ratezi nicio informație nouă privind modul în care se aplică prevederile Codului Fiscal. Mai mult …

Parteneriatul, cooperarea, sunt departe de-a fi realități sau concepte specifice doar epocii moderne. Au fost prezente, ca factori ai dezvoltării, de-a lungul întregii istorii umane. Nimeni n-ar putea pretinde, rămânând fidel realitatii, că Marea Piramidă din Egipt sau Marele Zid Chinezesc ar fi putut să fie clădite, lejer, și în absența unor asemenea relații interumane.

Fără cooperare, fără asumarea unor scopuri comune, civilizația umană ar fi rămas blocată undeva, prin epoca Paleoliticului timpuriu. Fiecare individ ar fi fost pe cont propriu. Civilizația ar fi rămas – stingheră și firavă, la adăpostul vreunei grote obscure. Nu s-ar mai fi dezvoltat, fiindcă nu i-ar mai fi îngăduit egoismul, iraționala lăcomie și… legea pumnului (dreptul forței). Mai mult …

Orice fel de meserie nu e rău omul să știe”, spune proverbul. Competențele suplimentare sunt apreciate pretutindeni, atunci când există. Ce-i de făcut atunci când se ivește, la nivelul unei organizații sau instituții, o problemă a cărei rezolvare este greu de găsit? Deși se spune că „nevoia te-nvață” (și adesea cam așa se întâmplă), în unele situații devine limpede că adevărata rezolvare nu poate veni decât de la un specialist. De la o persoană calificată. Este o soluție ce poate să coste, să se simtă la buzunar, dar… există, oare, o altă posibilitate?!

Mai mult …

Toată lumea știe care-i cea mai ușoară metodă de a-ți asigura acoperirea unei cheltuieli, atunci când ai ceva probleme cu „autofinanțarea”. Recurgi la un împrumut, intri în tagma datornicilor.

Banii le plac tuturor. Mai puțin simpatic e statutul de datornic. În cazul împrumuturilor, cele două elemente – banii și condiția de datornic, vin, întotdeauna, la pachet. Ca datornic, ești, vrei sau nu, supus unor limitări, pe care cei liberi de datorii nu le experimentează.

Mai mult …

Poate că nu întotdeauna este foarte evident, dar viața este o sumă de concursuri, de examinări. Pentru că toate încercările existenței pot fi considerate examene în urma cărora fie ne păstrăm statutul deja dobândit, fie retrogradăm, fie (în cazul cel mai fericit) promovăm, trecem la nivelul următor. Acolo ne așteaptă alte probe, alte încercări. Așa e viața. O școală. O sumă de concursuri, examinări, încercări mai mult sau mai puțin dificile.

Nu putem vorbi despre școli și examinări, fără a-i introduce în discuție și pe profesori. Profesori care sunt, în decursul carierei lor didactice, atât examinatori, cât și examinați. Munca la catedră te poate supune unor examinări deloc indulgente. Mai ales atunci când îți dorești ceva mai mult, în ceea ce privește cariera proprie. Mai mult …

Le vedem zilnic, în cele mai neașteptate locuri! Deșeurile din material plastic sunt aproape omniprezente. Aruncate de către indivizi inconștienți, cu severe carențe de educație, și adesea ignorate de către autoritățile locale, deșeurile de plastic sunt luate de către vânt sau transportate de către șuvoaiele de apă, fiind împrăștiate care încotro.

Din vârf de munte și până în aglomerările urbane, aceste deșeuri sunt capabile, atunci când sunt prezente în număr mare, să transforme orice loc într-un peisaj dezolant, demn de cele mai urâte vise, oricât ar fi fost de frumos anterior. Privind la deșeurile împrăștiate prin păduri, prin albiile râurilor, în fostele zone industriale sau pe la margini de oraș realizezi că nu tot omul sfințește locul. În multe dintre orașele și satele României gestionarea modernă a deșeurilor e doar o glumă sau a devenit o sintagmă lipsită de înțeles. Mai mult …

Munca sfințește locul și înnobilează omul, se zice. Însă, de când cu venitul minim garantat acordat anumitor cetățeni „nevoiași” – cu deplină putere de muncă, dar fără nicio dorință de angajare, mulți întreprinzători au început să resimtă o lipsă drastică de resurse umane, pentru activități necalificate. Nu mai ai cu cine culege roadele pământului, nu mai ai pe cine tocmi să-ți sape o grădină. Sau pe cine angaja la o stână. Munca „cu ziua” a devenit demodată? Greu de crezut! Mai mult …

Cineva (nu se mai știe cine) a spus, cândva, că persoanele care se plâng de taxe sunt de două feluri: bărbați și femei. Dacă toată lumea are ceva de obiectat cu privire la taxe, nu mai e de mirare nici măcar să constati că taxele sunt criticate chiar și de către cei ce le-au propus ori aprobat. Criticile legate de taxe sunt, în general, de două feluri: cuantumul lor (niciodată prea mic) și consumul de energie necesar pentru a le achita.

Mai mult …