Author Archive

pnsnDin categoria noutăţilor legislative, sau, mai bine zis, a noutăţilor de interpretare în materie legală, vă atragem atenţia asupra Deciziei 1 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial din data de 9 aprilie. Hotărârea a fost pronunţată în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind, aşadar, o hotărâre prealabilă, noutate introdusă de Noul Cod de procedură civilă în articolele 519-521

Mai exact, Curtea de Apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitându-i să clarifice modul cum ar trebui să fie interpretată şi aplicată sintagma de “pensie de serviciu”, folosită de Legea cadru 248/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, în raport cu Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat şi alte legi conexe. Mai mult …

ctDupă cum deja ştim, Noul Cod  penal a venit cu importante reduceri ale cuantumului pedepsei închisorii şi a extins sfera de aplicare a amenzii. Măsuri binevenite, dacă stăm să ne gândim cât trebuie să cheltuiască statul pe an pentru întreţinerea deţinuţilor… În plus, o drastică sancţiune pecuniară are tot potenţialul să fie o lecţie greu de uitat. Mai mult, noul sistem de zile –amendă promite să asigure o aplicare mult mai personalizată a sancţiunii. Cât ne costă nerespectarea legilor penale? Vedem în cele ce urmează.

Nu mai este doar amendă… ci zile-amendă

 

În reglementarea Mai mult …

courtCe facem atunci când, deşi am căutat să obţinem dreptatea  adresându-ne instanţei de judecată, deşi am fost încrezători şi răbdători, am investit timp şi bani în procedură, fără să ne plângem de lentoarea procesului sau de costurile ridicate ale serviciilor judiciare, şi totuşi… nu am obţinut dreptatea? Deşi am atacat hotărârea ce ne-a nedreptăţit, am atacat-o din nou, şi tot nu ni s-a dat câştig de cauză? Răspunsul “în vogă” ar fi că “mergem la CEDO!

Activitatea Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost, în ultimii ani, atât de mediatizată, mass-media a avut grijă să atragă atenţia asupra tuturor cauzelor în care statul a fost condamnat de către CEDO la plata de considerabile sume de bani celor cărora sistemul român de justiţie nu le-a înfăpuit dreptatea, astfel încât am ajuns să percepem Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca pe o simplă cale de atac în plus. Nimic mai neadevărat, deoarece cauza ajunsă în faţa CEDO este examinată din anumite puncte de vedere şi, foarte important, nu părţile din litigiul naţional sunt cele care “se judecă”, ci partea nedreptăţită acuză statul că nu i-a oferit cadrul legal şi instituţional necesar, astfel încât să obţină dreptatea la nivel naţional.

Dacă aţi consultat Monitorul Oficial din 14, respectiv 18 martie, aţi observat că, în Partea I, sunt publicate două Mai mult …

frdNoul Cod penal a venit cu multe schimbări de perspectivă, de la scăderi semnificative ale pedepselor până la dezincriminări. De asemenea, a regândit unele infracţiuni, ba chiar a introdus unele noi, destul de inspirate.Vă invităm astăzi să trecem în revistă infracţiunile economice, aşa cum arată în noua reglementare, să discutăm pe seama unor forme ale înşelăciunii la care s-a renunţat, a unor noutăţi ca infracţiunea de exploatare patrimonială a unei persoane vulnerabile, sau, pur şi simplu, pe seama unor fapte “vechi” de care este posibil să nu fi ştiut că sunt infracţiuni. (Forma actualizată a Codului v-o oferă orice program legislativ).

Abuzul de încredere – mai blând sancţionat, însă cu noi forme

Cunoaşteţi sigur pe cineva care are o maşină de serviciu, pe care ştiţi că deţinătorul o foloseşte şi la multe alte scopuri total diferite de cele profesionale, cum ar fi transportarea de materiale de construcţii pentru casa pe care şi-o contruieşte la periferia oraşului. Pe lângă faptul că este, pur şi simplu, un lucru urât, mai nou este şi infracţiune. Abuzului de încredere (articolul 238) i s-a adăugat o nouă modalitate; în vechea reglementare această infracţiune era comisă prin însuşirea, dispunerea sau refuzul de a restitui un bun mobil al altuia, deţinut de făptuitor în baza unui titlu. Noul Cod a adăugat acestei definiţii şi sintagma “într-un anumit scop”, ceea ce înseamnă că se va comite un abuz de încredere chiar dacă bunul nu este însuşit sau, să zicem, vândut, ci atunci când, pur şi simplu, este folosit în alt scop. Atenţie, deci, la folosirea copiatorului de la serviciu pentru fotocopierea cărţilor celui mic! De asemenea, sancţiunile pentru abuzul de încredere au fost reduse, fiind acum închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. De asemenea, tot o atenuare o reprezintă faptul că acţiunea penală se poate pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, aşadar, se va ajunge în justiţie doar dacă cel prejudiciat doreşte acest lucru.

Vă amintiţi de episodul din Mai mult …

minori infractori

Seara, în tramvai. Doi copii de aproximativ 10-11 ani urcă, la un moment dat, şi încep să cânte un cântec de jale despre greutăţile vieţii, apoi străbat tramvaiul cu solicitarea sumei de un leu. Ulterior, se retrag în spatele tramvaiului şi, multumiţi, încep să îşi numere încasările pe acea zi – încasări ce nu erau de neglijat, de altfel. Ulterior, începe o urzeală de planuri pentru a doua zi, cu voci şoptite, dintre care cuvântul “furi” se aude mai pronunţat. Interlocutorul se opune ideii partenerului său, zicând: “Dar dacă mă prinde?” Replica mi s-a părut impresionantă, motivul, de fapt, pentru care vă expun întâmplarea: “ Dar tu nu ştii? N-au ce să-ţi facă, pentru că esti mic, eşti minor!”

Deşi sunt sigură că micul instigator nu era la curent cu noutăţile legislative ale momentului, avea dreptate. Avea dreptate în mod special deoarece, într-adevăr, copiii de vârsta lor nu răspund pentru nicio faptă penală, şi intuia el ideea instituţiei răspunderii minorului în dreptul penal, aceasta cunoscând nişte atenuări majore începând cu Noul Cod penal (textul acestuia actualizat şi completat vi-l oferă orice program legislativ). Cum pot fi sancţionaţi  adolescenţii recalcitranţi ce comit fapte prevăzute de legea penală, vedem în cele ce urmează.

 

Minorului nu i se mai pot aplica pedepse penale. Justiţie sau injustiţie?

 

Înainte de a intra în noutăţile propriu-zise, este oportun să Mai mult …

urmarire pen

Numărul unu în materie de noutăţi legislative rămâne, evident, dezbaterea noilor coduri în materie penală. De curând, o mai pronunţată controversă  s-a concretizat pe marginea momentului în care pot fi dispuse  măsurile de interceptare a convorbirilor telefonice, de înregistrare ambientală, susţinându-se că modul în care Noul Cod de procedură penală reglementează aceste metode de investigaţie a procesului penal favorizează făptuitorul. Care sunt exact aceste metode de supraveghere tehnică şi care este schimbarea de viziune adusă de noua lege, vedem în continuare.

 

Care sunt metodele de supraveghere tehnică şi în ce constau

 

Aceste detalii poliţieneşti ne fascinează, se pare, într-un mod bizar. Dacă stăm să ne gândim, extrem de multe filme şi seriale de top ale momentului au ca eroi poliţişti, investigatori sau detectivi. Este de lăudat preocuparea noastră despre cum este înfăptuit actul de justiţie în materie penală, însă dreptul penal şi procedura sa ar trebui să ne intereseze şi din alt punct de vedere. În această materie, statului îi este recunoscut dreptul de a îngrădi dreptul la libertate sau la viaţă privată a individului, nu doar pentru a sancţiona o infracţiune, ci şi pentru a o descoperi, ceea ce înseamnă că, în cursul urmăririi penale, şi o persoană suspectă, dar nevinovată, poate fi arestată preventiv, telefoanele îi pot fi puse sub ascultare, etc. Din aceste motive, legea penală trebuie să fie mereu sub ochii necruţători ai publicului, veşnic discutată şi disputată.

Articolele din Codul de procedură penală ce ne interesează aici sunt 138-146. Metodele de supraveghere tehnică pe care organele de urmărire penală le pot utiliza în cercetările lor sunt:

  • Interceptarea comunicaţiilor şi a oricărui tip de comunicare la distanţă (telefonice, electronice, etc.);
  • Accesul la un sistem informatic;
  • Supravegherea video, audio şi prin mijloace tehnice (aici intră înregistrările ambientale din locuinţe şi nu numai);
  • Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (GPS);
  • Obţinerea de date privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.

Aceste mijloace probatorii vor fi dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la propunerea procurorului, când există o suspiciune cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dacă:

  • Probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau un alt mod ar presupune dificultăţi deosebite în desfăşurarea anchetei;
  • Există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare;

Aşadar, se insistă pe Mai mult …

martor

Deşi instanţa de judecată este ultimul loc în care dorim să ajungem, se poate întâmpla să fim nevoiţi să ne prezentăm în faţa judecătorului, chiar dacă niciun drept sau interes al nostru nu este în litigiu: putem fi citaţi în calitate de martori. Ce avem de făcut, care ne sunt drepturile şi obligaţiile ca martori, vom discuta în cele ce urmează; deşi nu reprezintă noutăţi legislative, sunt lucruri pe care, pur şi simplu, trebuie să le cunoaştem.

 

Aspecte comune privind martorii în procesul civil şi în cel penal

 

În ambele tipuri de cauze, vom primi o citaţie care ne va înştiinţa că suntem chemaţi în justiţie ca martori, care este data, ora şi locul unde trebuie să ne prezentăm. Putem crede că, dacă ignorăm citaţia şi, pur şi simplu, nu ne prezentăm, nu se întâmplă nimic, însă ne-am înşela. Pe lângă faptul că mărturia noastră ar putea fi de vitală importanţă pentru una dintre părţile din proces, braţul lung al legii ne poate aduce fără voia noastră în sala de judecată: se poate emite un mandat de aducere pe numele nostru, ceea ce înseamnă că vom primi vizita unui agent de poliţie sau a unui jandarm, care ne va invita să îl însoţim, iar, dacă refuzăm, ne va forţa să o facem. În niciun caz o experienţă din planul nostru de dezvoltare personală, nu-i aşa? Ca mic detaliu procedural, agentul însărcinat cu mandatul de aducere nu poate să pătrundă în domiciliul nostru fără să îi dăm acordul…nu că am dori să îl ţinem la uşă, aşteptând ieşirea noastră din casă – doar o curiozitate legislativă. Mandatul de aducere poate fi emis chiar şi pentru primul termen de judecată, dacă este absolut necesar, caz în care nu va avea relevanţă dacă am decis să ne prezentăm la termen sau nu. Mai mult …

notar

Suntem un popor ce are mare încredere în acte, deoarece “ce-i în mână nu-i minciună”, de unde, de fiecare dată când încheiem un contract, când ajungem la o întelegere, vrem să avem “un act la mână”. Dar nu orice fel de act; noi vrem să “mergem la notar”- încheierea actului în faţa notarului este de natură să ne aducă liniştea sufletească. Fără îndoială, încheierea unui act în formă autentică nu ar  putea vreodată să ne facă rău, dar, în anumite cazuri, este doar o măsură de precauţie. Legea impune forma autentică a actelor doar în anumite situaţii, în celelalte, de principiu, contractul în sine fiind valabil prin simplul consens verbal, iar, ca mijloc de probă, fiind suficient un simplu înscris sub semnătură privată, adică fie scris de mână sau dactilografiat, dar neapărat semnat de părţi. Vom vorbi, în continuare, necenzurat despre când trebuie să mergem la notar şi când nu este neapărat, vom încerca să vă oferim sfaturi simple şi la îndemână pe care niciun program legislativ nu vi le oferă. Nu de alta, având în vedere a noastră salarizare, vrem să ştim când e neapărat să plătim taxe (fie ele notariale) şi când nu.

În primul rând, regula este că, dacă ne încăpăţânăm să ne încheiem absolut toate actele la notar, o putem face, singura problemă fiind taxele. De exemplu, pentru întocmirea unora dintre cele mai simple acte – contractele de mandat, “procurile”, cum le numim generic, taxa este de aproximativ 60 de lei. De ce să dăm aceşti bani şi, eventual, să facem o deplasare poate mai lungă, dacă nu este impus de lege să facem astfel? Mai multe detalii în continuare.

Legea impune forma autentică a actelor în cazul vânzării de imobile – construcţii şi terenuri. Prin “impune’, înţelegem că acel act nu este valabil încheiat dacă nu este învestit cu forma notarială. Mare atenţie, aşadar, nimic de făcut în această privinţă, trebuie neapărat să mergem la notar pentru aceste acte.

Dacă legea impune actul autentic în cazul imobilelor, aşadar, în cazul mobilelor, nu este nevoie de act autentic, aşadar, în cazul unui utilaj agricol, să zicem, nu este necesară această formalitate. Decât dacă vrem noi neapărat, dar vom plăti taxele notariale. Deşi, teoretic, nu e nevoie de niciun act scris pentru o astfel de vânzare, un act scris şi semnat de părţi – înscris sub semnătură privată, în termeni legali – poate fi un preţios mijloc de probă, aşa că nu ezitaţi să vă folosiţi de el! Mai mult …

cp

Cea mai importantă modificare în materie de legislaţie şi justiţie este, la momentul de faţă şi, probabil, pentru o perioadă îndelungată de timp, intrarea în vigoare a mult-aşteptatei pereche de coduri în materie penală. Deşi persoanele direct interesate să îşi facă o contabilitate a modificărilor de lege penală sunt cele ce sunt vizate direct de aplicarea sa – şi ar fi ideal, ca plan de dezvoltare personală, să ne propunem să nu fim vreodată în această postură – Codul penal şi cel de procedură penală trebuie să fie un subiect de maxim interes pentru noi toţi, datorită impactului social major pe care aceste legi îl pot produce. Ca un prim pas de descoasere a noilor dispoziţii, vă propun astăzi să analizăm cea mai importantă problemă ridicată de majora modificare legislativă: aplicarea legii penale în timp, confilictele dintre vechea lege şi cea nouă.

 

Dispoziţiile care ne interesează în materie de aplicare a legii în timp sunt articolele 3-7 din Noul Cod penal şi Legea  187/2012 privind aplicarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial  din 12 noiembrie 2012.

În primul rând, regula generală în ceea ce priveşte aplicarea legilor în timp – din orice domeniu, penal, civil administrativ, etc. – este că legea se aplică pentru perioada de timp în care este în vigoare, ea nu retroactivează – nu se aplică pentru fapte/acte dinaintea intrării sale în vigoare – deoarece, astfel, o lege ne-ar putea incrimina pe toţi mâine pentru faptele noastre de astăzi – şi, de asemenea, nu ultraactivează, nu se aplică pentru perioada de timp în care nu mai este în vigoare. Această regulă o găsim în Noul Cod penal în articolul 3: “Legea penală se aplică  infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”.

Însă, în materie de drept penal – atenţie, nu şi în materie de procedură penală! – există o altă regulă care are puterea de a o înfrânge pe cea a neretroactivităţii legii penale: principiul aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de  Constituţie. Raţiunea acestui principiu stă în faptul că legea penală, de multe ori, schimbă radical destinul oamenilor, iar dacă făptuitorul a fost îndeajuns de norocos să “prindă” o lege mai favorabilă pe parcursul procesului sau al executării pedepsei, el va putea să beneficieze de ea. Astfel, intervin trei situaţii fericite, visele cele mai frumoase ale persoanelor vizate:

 

Dezincriminare, dulce dezincriminare

Mai mult …

putere

Separaţia puterilor în stat nu este unul dintre subiectele noastre de interes sau, mai bine spus, nu de puţine ori facem unele confuzii care nu sunt atât de nesemnificative pe cât ne place nouă să credem. Diferitele atribuţii ale Parlamentului şi ale Guvernului nu ne sunt familiare, din moment ce ambele au o activitate intensă în materie de acte normative, vedem Preşedintele (ca instituţie) ca pe un monarh absolut care poate decide şi influenţa orice, poate “tăia şi spânzura” în orice direcţie. Dacă ni se atrage atenţia cu privire la aceste confuzii, nu nu ne simţim prea prost pentru că le-am făcut, deoarece nu considerăm că este obligaţia noastră să înţelegem cum ar trebui să funcţioneze lucrurile – aceste confuzii, sunt, totuşi, destul de periculoase. Neavând interes pentru a şti cum ar trebui să funcţioneze o societate democratică, ne supunem la multe şi variate riscuri, deoarece, nu de puţine ori, însăşi textele legilor sunt ilegale; trebuie doar să avem ochii  larg deschişi ca să putem vedea.  Educaţia civică, pe latura ce priveşte mecanismele societăţii, este de o extremă importanţă, dar să nu aşteptăm ca această educaţie să ne-o ofere şcoala sau un alt cadru instiuţional; să fim autodidacţi în această materie, să ţinem o contabilitate a ce ne este neclar sau necunoscut şi să ne umplem golurile.

Cum nu ne ocupăm doar cu oferirea legislaţie gratuită, de care cu toţii avem mare nevoie, vă invităm la un exerciţiu de raţionament critic.

 

Procurorul  are atribuţii de urmărire a datornicilor?

 

Mergând pe aceeaşi direcţie, să ne folosim simţul critic şi să analizăm o dispoziţie a tânărului nostru Cod de procedură civilă . Ca rezumat, articolul 659 stabileşte că, în procedura executării silite, executorul judecătoresc poate cere informaţii despre debitorul urmărit de la debitorii acestuia, de la cei ce deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi, de la instituţii de credit, instituţii publice, organe fiscale, orice alte persoane fizice sau juridice. Dacă aceste persoane refuză să dea aceste informaţii, instanţa de executare le poate aplica amenzi civile, fiind posibil, de asemenea, să fie obligaţi la plata de despăgubiri pentru că au contribuit la amânarea executării silite. Prevederile articolului 659 alineatului (3) sunt, însă, mult mai curioase:

Dacă cei sesizaţi nu dispun de informaţiile solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea informaţiilor cerute, în special pentru identificarea entităţilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare , plasamente de valori mobiliare, este acţionar sau asociat (…).

Prima reacţie pe care ar trebui să o avem este “Cine? Ministerul Public?” Mai mult …