
Suntem un popor ce are mare încredere în acte, deoarece “ce-i în mână nu-i minciună”, de unde, de fiecare dată când încheiem un contract, când ajungem la o întelegere, vrem să avem “un act la mână”. Dar nu orice fel de act; noi vrem să “mergem la notar”- încheierea actului în faţa notarului este de natură să ne aducă liniştea sufletească. Fără îndoială, încheierea unui act în formă autentică nu ar putea vreodată să ne facă rău, dar, în anumite cazuri, este doar o măsură de precauţie. Legea impune forma autentică a actelor doar în anumite situaţii, în celelalte, de principiu, contractul în sine fiind valabil prin simplul consens verbal, iar, ca mijloc de probă, fiind suficient un simplu înscris sub semnătură privată, adică fie scris de mână sau dactilografiat, dar neapărat semnat de părţi. Vom vorbi, în continuare, necenzurat despre când trebuie să mergem la notar şi când nu este neapărat, vom încerca să vă oferim sfaturi simple şi la îndemână pe care niciun program legislativ nu vi le oferă. Nu de alta, având în vedere a noastră salarizare, vrem să ştim când e neapărat să plătim taxe (fie ele notariale) şi când nu.
În primul rând, regula este că, dacă ne încăpăţânăm să ne încheiem absolut toate actele la notar, o putem face, singura problemă fiind taxele. De exemplu, pentru întocmirea unora dintre cele mai simple acte – contractele de mandat, “procurile”, cum le numim generic, taxa este de aproximativ 60 de lei. De ce să dăm aceşti bani şi, eventual, să facem o deplasare poate mai lungă, dacă nu este impus de lege să facem astfel? Mai multe detalii în continuare.
Legea impune forma autentică a actelor în cazul vânzării de imobile – construcţii şi terenuri. Prin “impune’, înţelegem că acel act nu este valabil încheiat dacă nu este învestit cu forma notarială. Mare atenţie, aşadar, nimic de făcut în această privinţă, trebuie neapărat să mergem la notar pentru aceste acte.
Dacă legea impune actul autentic în cazul imobilelor, aşadar, în cazul mobilelor, nu este nevoie de act autentic, aşadar, în cazul unui utilaj agricol, să zicem, nu este necesară această formalitate. Decât dacă vrem noi neapărat, dar vom plăti taxele notariale. Deşi, teoretic, nu e nevoie de niciun act scris pentru o astfel de vânzare, un act scris şi semnat de părţi – înscris sub semnătură privată, în termeni legali – poate fi un preţios mijloc de probă, aşa că nu ezitaţi să vă folosiţi de el!