Categories
Acţiunea civilă Articole

Ce e de făcut dacă ești discriminat?

Cu Maria mă știam din școala generală. I-am admirat mereu abilitatea de a interacționa ușor cu oamenii și puterea de convingere când își susținea punctele de vedere. A ajuns director de vânzări la o firmă de renume din piață. Era minunat că făcea ceea ce îi plăcea și era apreciată la justa valoare pentru munca sa. Iată că viața te pune uneori în fața unor alegeri dificile care îți pot schimba complet destinul. Așa s-a întâmplat și cu Maria.

Categories
Acţiunea civilă Articole Protecţie socială

Spune stop violenţei domestice! Obţine ordinul de protecţie

De multe ori viaţa bate filmul. Chiar şi filmele americane care ne-au invadat ecranele televizoarelor după 1989 confirmă zicala de mai sus.

M-a impresionat foarte mult povestea unei doamne cu doi copii care a fost agresată de soţul violent ani de zile şi a îndurat în tăcere. Ea ştie cât a durut-o această tăcere pe care şi-a impus-o de dragul celor doi copii. Numai ea ştie câte nopţi a petrecut pe scara blocului în frig, pentru că a fost dată afară din casă de soţul aflat sub imperiul lui Bachus. Şi-a dus povara destinului fără să spună sau să facă ceva pentru a pune punct calvarului zilnic pe care îl îndura pentru că ştia că legal nu poate face nimic. Şi nici forţă să facă nu mai  avea. Într-o zi până şi destinul ei nefast s-a revoltat pe tăcerea ei şi i-a curmat suferinţa punând punct. În urma ei au rămas doi copii minori şi un soţ la fel de alcoolic şi violent.

         Mi-aş dori ca femeile să aibă curajul să spună nu violenţei domestice, pentru că acum legea este în sfârşit de partea lor. Mi-aş dori să nu mai existe femei care din ruşine, necunoaştere sau teamă să suporte violenţa domestică.

         Soluţia găsită de legiuitor se numeşte ordin de protecţie şi a fost instituită prin legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie modificată şi completată prin legea 25/09.03.2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 165/13.03.2012 şi este în vigoare din data de 12.05.2012.

Pasul 1 – Cerere către judecătoria de la domiciliul dumneavoastră

         Dacă viaţa, integritatea fizică sau psihică vă sunt puse în pericol prin acte de violenţă exercitate de un membru al familiei dumneavoastră, formulaţi o cerere pe care o depuneţi la judecătoria de la domiciliul dumneavoastră. Cererea este scutită de plata taxei de timbru şi se judecă de urgenţă, participarea procurorului fiind obligatorie. De asemenea, este obligatoriu ca cel împotriva căruia se solicită emiterea ordinului de protecţie să fie asistat de un avocat ales sau din oficiu. În general, primul termen de judecată vi se acordă la 48 de ore de la depunerea cererii.

 Pasul 2 – Ce va conţine cererea?

          Veţi solicita instanţei să dispună cu caracter provizoriu una sau mai multe din următoarele măsuri, după caz:

– evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, chiar dacă acesta ar fi proprietarului respectivului imobil;

– reintegrarea dumneavoastră şi a copiilor în locuinţă dacă aţi plecat din casă;

– limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi din locuinţa comună doar în situaţia în care este un imobil care permite acest lucru. De exemplu,

într-un apartament semidecomandat acest aspect ar veni în contradicţie cu ideea ca victima să fie protejată.

– agresorul să fie obligat să păstreze o distanţă minimă faţă de dumneavoastră, de copii, de reşedinţă, locul de muncă sau şcoală;

– interdicţia agresorului de a se deplasa în anumite localităţi sau zone pe care le frecventaţi;

– interzicerea oricărui contact chiar şi telefonic sau prin corespondenţă cu dumneavoastră; – dacă agresorul are arme să le predea poliţiei;

 – obligarea agresorului de a  achita chiria şi întreţinerea imobilului în care v-aţi mutat singură sau cu copii, pentru că nu mai puteaţi locui în aceeaşi casă cu agresorul.

–  agresorul să fie obligat să urmeze terapie la un psiholog sau tratament.

Pasul 3 – Probe în susţinerea cererii şi durata măsurii

         Este important să reţineţi că acest ordin de protecţie are o durată limitată: 6 luni de la emitere. În susţinerea cererii puteţi depune la dosar certificate medico-legale dacă aţi fost victima violenţei fizice sau CD-uri cu înregistrarea agresorului când vă ameninţa. Sunt acceptaţi şi martorii, însă în marea majoritate a cazurilor secvenţele de violenţă domestică se petrec în intimitatea casei, ferite de restul lumii.

 Pasul 4 – Punerea în aplicare a ordinului de protecţie

         Cererile se judecă de urgenţă fiind supuse termenului de recurs în 3 zile de pronunţare. Ordinul de protecţie se comunică organelor de poliţie şi se pune în executare imediat. Acest lucru este util, pentru că pentru punerea în executare a ordinului, poliţistul poate intra în locuinţa familiei cu consimţământul persoanei protejate sau al altui membru al familiei. Dacă agresorul încalcă una dintre obligaţiile impuse prin ordinul de protecţie trebuie să sesizaţi cu o plângere secţia de poliţie atenţionând asupra faptului că s-a săvârşit infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, infracţiune care se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

  Pasul 5 – Ce se întâmplă după ce expiră ordinul de protecţie ?

         După ce expiră cele 6 luni în care este în vigoare ordinul de protecţie puteţi cere emiterea unui alt ordin de protecţie dacă viaţa, liberatea vă sunt încă în pericol.

         Agresorul la rândul său poate cere revocarea ordinului de protecţie printr-o cerere către instanţa care l-a pronunţat. El va cere să se  constate că nu mai prezintă pericol pentru dumneavoastră, că a respectat obligaţiile impuse sau a urmat tratament şi consiliere psihologică.

         Fireşte că ordinul de protecţie poate fi cerut de victima agresiunii care poate fi o femeie, dar şi un bărbat. În majoritatea cazurilor femeile sunt cele supuse agresiunii, astfel încât legiuitorul a creat această lege ca un sprijin pentru femeile supuse violenţei domestice.

         Iată că după ani de zile în care a existat un vid legislativ în acest domeniu, legiutorul a găsit o soluţie. Sper că aşa veţi căpăta curaj şi veţi putea spune stop violenţei domestice. Nimeni nu merită să îndure violenţe şi umilinţe!

Categories
Acţiunea civilă Articole Dreptul proprietăţii

Privilegiul imobiliar, un instrument util în mâna asociaţiilor de proprietari

Era iarnă. Zăpada scărţâia sub picioare. Copiii se jucau veseli cu săniile lor pe derdeluşul din spatele blocului. Nimic din jur nu părea să le perturbe bucuria. Mă îndreptam să-i fac o vizită fostei mele profesoare de engleză din liceu. Deşi copii în joaca lor nu simţeau gerul de afară, mie îmi îngheţaseră nasul şi picioarele. M-am îmbărbătat că mai am puţin şi o să intru la căldură unde voi petrece câteva ore agreabile împreună cu gazda mea.

În sfârşit am ajuns, am sunat la uşă. Când mi-a deschis uşa, m-a învăluit o aromă de măr copt cu scorţişoară. Minunat, simţeam aroma copilăriei! Când am intrat în casă bucuria mea s-a risipit ca prin farmec. Caloriferele erau de gheaţă, iar gazda mea era îmbrăcată, de parcă venise de afară din frig. Mi-a spus cu tristeţe că nu mai are căldură de o săptămână, din cauza unor restanţieri care au vândut apartamentele şi au dispărut de parcă i-ar fi  înghiţit pământul. M-am întristat şi mi s-a părut tare nedrept ca în plină iarnă un om aşa fragil precum gazda mea să aibă aşa neplăceri. Fiindcă sobă nu avea, caloriferele erau reci, ne-am aşezat lângă o aerotermă care încerca să-l urce pe Celsius până la un prag prietenos şi am început să-i spun ce s-ar fi putut face ca să fie evitată o astfel de situaţie.

În momentul în care asociaţia de proprietari constată că anumite persoane devin rău-platnice se impune cu necesitate să efectueze o operaţiune simplă, ieftină şi eficientă: se numeşte privilegiul imobiliar şi se înscrie in cartea funciară la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari şi are ca scop protejarea asociaţiei pentru a-şi recupera sumele datorate de rău-platnici ce au o restanţă de cel puţin 3 luni.

Cum se procedează?

Se completează o cerere prin care se cere înscrierea privilegiului imobiliar în favoarea asociaţiei de proprietari pentru apartamentul care a acumulat restanţe cel putţin 3 luni. Cererea se depune la biroul de carte funciară de la sediul asociaţiei de proprietari. Nu uitaţi să anexaţi listele de întreţinere pe ultimele 3 luni.

Cine poate depune cererea?

Cererea poate fi depusă de preşedinte sau o persoană împuternicită de acesta (de exemplu:administrator, membru al comitetului executiv, avocat. Concomitent, asociaţia de proprietari trebuie să-l acţioneze în justiţie pe rău-platnic pentru a obţine o hotărâre judecătorească prin care să-l oblige să achite ceea ce datorează.

Care sunt avantajele înscrierii privilegiului imobiliar în cartea funciară?

Acest privilegiu este opozabil şi celorlaţi creditori ai restanţierului de la data înscrierii sale în cartea funciară. El oferă protecţie asociaţiei de proprietari în cazul în care datornicul îşi vinde imobilul şi nu aduce la cunoştinţă cumpărătorului datoriile pe care le are. În această situaţie în contractul de vânzare-cumpărare se omite voit să se specifice faptul că datoriile apartamentului le preia viitorul proprietar. Dacă asociaţia nu ar avea acest privilegiu imobiliar înscris în cartea funciară, nu şi-ar mai putea recupera datoriile anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare de la noul proprietar.

Sunt cazuri în care restanţierul are şi alte datorii (de exemplu la bănci). În cazul în care se ajunge la scoaterea la vânzare a apartamentului restanţierului şi asociaţia de proprietari are înscris acest privilegiu, va avea prioritate în a încasa din preţul acelei vânzări suma care să-i acopere restanţele respective.

Este important de reţinut că privilegiul imobiliar oferă prioritate în faţa altor creditori ai restanţierului respectiv, chiar şi în faţa băncii. În momentul în care restanţierul va dori să-şi înstrăineze apartamentul în vederea perfectării vânzării, notarul va cere de la cartea funciară un extras de carte funciară în care va apărea înscris acest privilegiu, adică creanţa asociaţiei faţă de respectivul restanţier. Vânzarea se va putea face dacă restanţierul achită suma respectivă sau dacă viitorul proprietar (cumpărătorul) se obligă el să o achite.

Cum recuperează asociaţia de proprietari sumele de la restanţieri?

Asociaţia îşi va putea recupera sumele datorate de rău-platnic după îl va da în judecată pe restanţier  şi va obţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.  În situaţia în care restanţierul este executat silit de alt creditor şi asociaţia de proprietari nu a încheiat procesul cu rău-platnicul (nu are încă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă învestită cu titlu executoriu), atunci executorul judecătoresc va reţine din suma încasată din vânzarea apartamentului suma datorată de restanţier asociaţiei. El va păstra această sumă în contul său până când asociaţia de proprietari este în posesia unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile învestite cu titlu executoriu împotriva restanţierului, dar nu mai târziu de 3 ani de la vânzarea apartamentului.

Iată o metodă simplă care vă poate feri de viitoare neplăceri! Vorba proverbului: „paza bună, trece primejdia rea!”

Dacă preşedintele asociaţiei de proprietari din blocul unde locuieşte fosta mea profesoară ar fi ştiut că printr-o simplă cerere către cartea funciară depusă din timp ar fi putut evita situaţia existentă. Chiar dacă caloriferele s-au încăpăţânat să rămână reci, atmosfera din casa gazdei mele a fost caldă şi învăluită în aromă de măr copt cu scorţişoară!

Categories
Articole Drept penal Dreptul muncii

De când curg cele 30 de zile în care angajatorul poate aplica sancţiunea disciplinară?

Mi-aş dori ca toată lumea să fie aşa pozitivă ca vecina mea de la etajul doi. Este un om care are un zâmbet şi o vorbă bună pentru fiecare. Nu ştiu dacă primeşte ceva în schimbul faptului că are un suflet aşa de bun …ca pâinea caldă. Viaţa nu i-a oferit doar zâmbete. Este o mamă care îşi creşte singură copilul şi are grijă de părinţii săi cu un devotament exemplar. Lucrează ca asistentă medicală la urgenţe. Viaţa ei se împarte între familia ei de acasă şi familia de la serviciu. Îşi iubeşte meseria, îi place să aline suferinţele oamenilor atât cât poate. În cele mai posomorâte zile, când o întâlneam, zâmbetul ei mă revigora şi îmi dădea energie. Îmi ziceam : “eu de ce nu pot fi aşa?”

O admiram foarte mult pentru felul ei pozitiv de a fi şi de a vedea viaţa. Chiar am întrebat-o odată: “Care este secretul tău?”  M-a privit în ochi, mi-a zâmbit şi mi-a spus: ”Eu când vin de la serviciu îmi pun toate grijile de peste zi în acest copac din faţa blocului şi le las acolo până a doua zi când plec… Este “copacul grijilor”. Astfel, când intru în casă, uit de toate problemele şi mă bucur de momentele petrecute alături de familia mea! Ăsta este marele secret! Dacă vrei poate fi şi copacul tău… De tine depinde!” Din acea zi viaţa mea s-a schimbat în bine. Îi mulţumesc!

Acum ceva vreme m-am întâlnit cu ea în faţa blocului şi în locul unui zâmbet cu care eram obişnuită, am văzut un om apăsat de probleme, pe care nici „copacul grijilor” nu reuşea să-l mai ajute. Mi-a spus că băiatul ei a fost bolnav, l-a vegheat nopţile şi lipsa somnului şi-a spus cuvântul la serviciu unde nu a mai dat acelaşi randament. În consecinţă, conducerea spitalului îi aducea la cunoştinţă că îi reduce salariul o perioadă de timp. O durea că nu i-au dat  şansa să se apere şi să explice clar motivele comportamentului său şi considera că ar fi fost util ca cei din conducerea spitalului să fi avut timp suficient pentru a cerceta îndeaproape lucrurile.

Legiuitorul parcă a intuit că multe persoane s-au aflat în situaţia vecinei mele şi ar fi util să reglementeze anumite prevederi din Codul Muncii, prevederi care au creat nedreptaţi, frustrări şi nu în ultimul rând, o practică neunitară la nivelul instanţelor de judecată.

Astfel, în Monitorul Oficial numărul 817 din 05.12.2012 s-a publicat Decizia nr.16/12.11.2012 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General a României. Această decizie a intrat în vigoare începând cu 5 decembrie 2012 şi se va aplica pentru procesele ulterioare publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Decizia are ca obiect aplicarea unitară de către instanţele de judecată a prevederilor art. 252 alin. 1 din Codul Muncii. Acest articol prevede că: ”Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.” Având în vedere că instanţele interpretau după propria convingere conţinutul articolului şi soluţiile în cadrul proceselor ce aveau acelaşi obiect erau diferite, Procurorul General a României a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu acest recurs în interesul legii în scopul de a crea o practică unitară cu privire la data de la care curge termenul de 30 zile în care angajatorul poate aplica sancţiunea disciplinară.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că data de la care curge termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării discplinare prealabile la registratura unităţii, moment în care dobândeşte dată certă şi este înregistrat în registrul de evidenţă generală al angajatorului.

Când reprezentantul angajatorului este sesizat cu o faptă prin care s-au încălcat normele ce guvernează raporturile de muncă, nu suntem în faţa unei abateri disciplinare pentru că până la încheierea cercetării disciplinare făptuitorul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. După încheierea cercetării prealabile şi finalizarea raportului referitor la abaterea respectivă, angajatorul decide dacă va emite sau nu o decizie de abatere disciplinară la adresa făptuitorului.

În decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că: ”legiuitorul produce confuzie prin folosirea sintagmei “luarea la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”, în loc de “luarea la cunoştinţă despre constatarea abaterii disciplinare”, deoarece numai “fapta” putea fi săvârşită, în timp ce abaterea disciplinară are un conţinut complex, incluzând noţiunea de “faptă”, şi impune verificarea elementului subiectiv, adică a existenţei vinovăţiei, precum şi a îndeplinirii celorlalte condiţii impuse de art. 247 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care o defineşte. Prin urmare, pentru rigurozitatea exprimării, trebuia să se aibă în vedere că abaterea disciplinară nu putea fi săvârşită, ci constatată.”

Art. 252 alin. 1 din Codul Muncii identifică două termene de prescipţie însoţite de momentele de la care curg aceste termene. Astfel, există termenul de 30 de zile pentru „data luării la cunoştinţă de despre săvârşirea abaterii disciplinare” şi cel de 6 luni “de la data săvârşirii faptei”.

Decizia nr. 16/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie susţine că: ”legiuitorul a reglementat şi un termen maxim de prescripţie de 6 luni, în care poate fi aplicată sancţiunea disciplinară, în scopul de a nu permite angajatorului să îşi exercite abuziv prerogativele şi să prelungească nepermis cercetarea prealabilă şi aplicarea sancţiunii, aspect de natură a afecta raporturile de muncă prin crearea unei stări de nesiguranţă a salariatului privind securitatea locului său de muncă.”

Jurisprudenţa a fost neunitară în materia art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, deoarece unele instanţe de judecată considerau că termenul de 30 de zile include şi perioada cercetării prelabile. În această situaţie angajatul putea fi supus aşa cum apare în recursul în interesul legii „la presiuni cauzate de procedura cercetării disciplinare”.

Aşa a păţit şi vecina mea. Pe lângă problemele de acasă, presiunea exercitată de angajator asupra sa i-a creat un sentiment de frustrare şi nesiguranţă.

Prin admiterea acestui recurs în interesul legii s-a urmărit atât realizarea unei practici unitare la nivelul instanţelor de judecată, cât şi protejarea intereselor angajatului şi angajatorului, în sensul de a acorda timp suficient angajatorului să efectueze o cercetare prealabilă corectă, complexă, fără a fi condiţionat să o finalizeze într-un timp anume.

Dacă veţi şti de când curg cele 30 de zile în care angajatorul vă poate aplica sancţiunea disciplinară, vă veţi putea susţine punctul de vedere în faţa acestuia şi vă veţi putea apăra cum se cuvine.

Dacă nici aşa nu veţi izbândi, imaginaţi-vă un „copac al grijilor” care se va împovăra cu toate problemele voastre, lăsându-vă să vă bucuraţi de clipele alături de cei dragi!

Categories
Articole Drept civil

Îmi schimb numele sau nu? Asta-i întrebarea

Era o zi de toamnă târzie. Soarele te mângâia cu razele sale care filtrau culori ca mierea printre copacii ruginii. Mă indreptam agale spre casa cu gandurile mele. La un moment dat văd în statia de autobuz o doamnă care avea în braţe un dosar plin cu acte. Îndreptându-mă spre staţie mă întrebam: “ce-o avea atâtea hârţoage la ea?”

Când m-am apropiat mai bine am recunoscut-o pe fosta mea colegă din şcoala generală care era o împătimită a jocului de şah. Fiind o adevărată expertă în domeniu, a participat la concursuri pe care le-a câştigat, motiv pentru care noi în clasă nu o mai strigam după prenumele din buletin, ci îi spuneam Elisabeta. Fireşte, o comparam cu marea maestră a şahului Elisabeta Polihroniade dorindu-i ca pasiunea ei pentru jocul de şah să o facă să devină cunoscută. Şi uite aşa, toată lumea ajunsese să-i spună Elisabeta. Mi-a făcut mare plăcere să o revăd, dar privirea ei în acea zi era tare trista. Mi-a spus că după ce atâţia ani toată lumea o ştia drept Elisabeta se hotărâse să îşi adauge la prenumele din acte şi pe cel de Elisabeta. Era dezamăgită de obstacolele pe care le-a întâmpinat şi mi-a zis: “mă simt ca un pion pe o tablă de şah, mă plimb de la o instituţie la alta şi acolo de la ouşăla alta, car după mine teancul ăsta de acte şi n-am rezolvat nimic! Dacă aş fi în faţa tablei de şah aş şti unde să mut pionul ca să câştig, dar nu am crezut că mă voi simţi ca un pion rătăcit.”

Atunci m-am gândit că poate sunt multe persoane în situaţia fostei mele colege şi cum nu mi-ar plăcea să văd pe stradă pioni rătăciţi, ci oameni care să zâmbească cred că ar fi util să descriu traseul “pionului” pe la  instituţiile competente pentru ca în final să rămână în joc, nu să fie eliminat.

În atâţia ani am învăţat că orice demers indiferent de problema care trebuie rezolvată începe cu o cerere. În cazul în care v-aţi decis să vă schimbaţi numele, prenumele sau să vă adaugaţi un alt prenume la cel iniţial iată care sunt paşii pe care trebuie să-i urmaţi.

Pasul 1 Starea civilă

Mergeţi la Starea Civilă de la domiciul dumneavoastră unde vi se va înmâna o cerere adresată Monitorului Oficial. Prin aceasta cerere solicitati schimbarea numelui, prenumelui şi după ce o completaţi, solicitaţi viza de la Oficiul de Stare Civilă.

Pasul 2 Monitorul Oficial

Cu cererea astfel vizată de Oficiul de Stare Civilă vă înarmaţi cu o doză serioasă de…răbdare şi cu 21 de lei în portofel şi mergeţi către Monitorul Oficial. Aici ca să respectăm regula de mai sus, completaţi o altă cerere prin care solicitaţi publicarea modificării numelui şi anexaţi la ea cererea vizată de Oficiul de Stare Civilă. A doua zi mai faceţi un drum pentru a ridica Monitorul Oficial cu anunţul.

Pasul 3 Aşteptarea

Aşteptaţi cuminţi 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, pentru că orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui.  Există o excepţie de la această regulă: nu se poate face opoziţie dacă cererea de schimbare a numelui se face pentru că numele conţine expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod.

Pasul 4 Secţia de Poliţie

Următorul pas pe tabla de şah a instituţiilor este la secţia de poliţie pentru a vi se elibera cazierul judiciar. Nu uitaţi să aveţi în portofel 10 lei si timbre fiscale de 2 lei. Cazierul judiciar se eliberează pe loc.

Pasul 5 Administraţia Financiară

Aţi crezut că drumurile s-au încheiat? “Puţintică răbdare” vorba lui Nenea Iancu si dosarul va fi gata! Înainte de a pleca spre administraţia financiară de la domiciliului dumneavoastră verificaţi să aveţi în portofel 20 lei. Cazierul fiscal se eliberează pe loc şi este valabil doar 30 de zile de la eliberare.

Pasul 6  Biroul Notarial

Pasul următor pe tabla de şah este la un birou notarial. Aici veţi merge cu două persoane care să nu fie rude cu dumneavoastră şi care vor da declaraţii în faţa notarului public prin care să ateste faptul că sunteţi cunoscut, apelat în societate cu numele nou.

De asemenea, dacă sunteţi cunoscut la serviciu sub alt nume puteţi aduce dovezi în acest sens. Dacă sunteţi căsătorit, este necesar consimţământul dat la notar al celuilalt soţ cum că este de acord cu schimbarea solicitată de dvs.

Pasul 7 Înscrierea divorţului (dacă este cazul)

Dacă sunteţi divorţat aveţi de făcut un drum în plus la Starea Civilă. Trebuie să înscrieţi divorţul în registrul de stare civilă. Cuvântul de ordine este răbdarea. Să nu plecaţi la drum fără ea! Vă va fi de ajutor! Verificaţi şi portofelul în care trebuie să aveţi timbre fiscale de 12 lei. La Starea Civilă depuneţi sentinţa de divorţ legalizată în original. Fireşte, aceste acte vor fi însoţite tot de o cerere. Înscrierea divorţului de face la oficiul de stare civilă unde s-a încheiat căsătoria şi obţineţi un extras din registrul de stare civilă.

Pasul 8 Finalizarea şi depunerea dosarului la Starea Civilă

Nu vă vine să credeţi, dar aproape aţi reuşit să aveţi dosarul complet. O dovadă în plus care verifică zicala “cu răbdarea, se trece marea”! Pentru a finaliza dosarul trebuie să depuneţi actele pe care le-aţi adunat cu grijă plus copie a cărţii de identitate, copie legalizată de pe actul de naştere şi/sau căsătorie. Toate actele pot fi depuse de dumneavoastră personal sau prin mandatar cu procură specială notarială.

Ce se întâmplă după depunerea dosarului

Cei de la starea civilă trimit dosarul la primărie şi în 60 zile se va emite hotărârea de admitere sau respingere a cererii de schimbare a numelui.

Dacă cererea de schimbare a numelui este respinsă, nu vă pierdeţi cu firea, puteţi contesta respectiva decizie la instanţă conform legii contenciosului administrativ, legea nr. 29/1990cu modificările ulterioare.

În cazul în care se admite cererea, puteţi sărbători victoria aşa cum se cuvine. Schimbarea numelui sau prenumelui produce efecte juridice de la data înscrierii acestei menţiuni pe marginea actului de naştere şi nu vă schimbă starea civilă. În baza acestei hotărâri a primăriei vi se va emite alt certificat de naştere urmând ca apoi să modificaţi restul actelor: carte identitate, permis conducere, paşaport.

Situaţiile în care se poate cere schimbarea numelui sunt:

– când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

– când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

– când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

– când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

– când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc; când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume romanesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

– când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

– când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

– când soţii au convenit cu ocazia incheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

– când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior inregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;  când prenumele purtat este specific sexului opus;

– când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

– alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Alte cazuri:

– când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

– când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

– când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

– când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

– când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii incredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

– când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

– când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

– când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei

Sunt sigură că parcurgând aceşti paşi în final veţi putea spune victorioşi :”şah mat!”

Avocat Irina Stoia

Categories
Articole Avocaţi

Refuzul avocaţilor de a contribui la Fondul de Solidaritate al Avocaţilor constituie abatere disciplinară

Ca în fiecare lună mă duceam la barou să-mi achit taxele. Am intrat în clădire, am urcat scările şi am intrat la casierie. Eram cu gândurile mele. Când am ajuns la ghişeu şi am scos banii să achit, mi-a atras atenţia o cutie mică din carton pe care era lipită poza unui copil cu ochi mari, negri şi un zâmbet trist. Mă gândeam: “Ce o căuta pe masa casierei cutia? Cine o fi acel copil?”

Întrebările îmi invadaseră mintea şi nu am putut rezista tentaţiei de a-mi linişti curiozitatea, motiv pentru care am întrebat-o pe casieră despre acea cutie. Femeia şi-a ridicat ochii din registrele cu cifre şi mi-a spus: ”Cutia a adus-o o colegă de-a ta, tot avocată. Poza aparţine copilului ei care este bolnav de cancer. Doctorii i-au recomandat să facă un tratament  în străinătate, iar costurile depăşesc cu mult posibilităţile ei şi ale familiei. S-a gândit că poate voi colegii o puteţi ajuta ….”

Când am înţeles că acea cutie era strigătul de ajutor al unei mame şi speranţa la viaţă a unui înger de copil, mi s-a pus un nod în gât. Cum de nu s-a gândit nimeni să înfiinţeze un fond pentru avocaţi şi familiile lor, pentru situaţii medicale excepţionale în care fiecare secundă este preţioasă? Am dat sfoară în ţară la toţi colegii şi am făcut cunoscut cazul colegei noastre. Acesta este doar unul dintre cazurile în care solidaritatea a făcut diferenţa între viaţă şi moarte. Copilul a reuşit să ajungă în străinătate şi să învingă boala. Viaţa a triumfat!

Având în vedere că au existat şi probabil că vor mai exista cazuri ca acesta, Uniunea Naţională a Barourilor din România a hotărât că începând cu 01.01.2013 să se înfiinţeze Fondul de Solidaritate al Avocaţilor în scopul de a se strânge bani pentru a oferi ajutor material avocaţilor şi membrilor familiilor acestora (adică soţ, soţie, copii) ce au probleme grave de sănătate.

Fiecare avocat cu drept de exercitare a profesiei (atât cei definitivi, cât şi cei stagiari) va contribui lunar cu suma de 5 lei pentru acest Fond de Solidaritate al Avocaţilor. Suma este modică, dar poate salva vieţi şi aduce speranţa în viaţa unor colegi de-ai nostri aflaţi în stare de nevoie. Această sumă se va achita în primele 25 de zile ale lunii pentru luna anterioară.

Este o sumă deductibilă ca şi celelalte taxe şi contribuţii plătite de avocaţi. Vreau să cred că nu vor fi avocaţi care să refuze să achite această sumă care poate reprezenta paşaportul spre o nouă viaţă pentru unii dintre colegii noştri. Refuzul lor va fi sancţionat, fiind considerat abatere disciplinară. Avocatul va pierde dreptul de a primi ajutor de la acest Fond de Solidaritate al Avocaţilor, în situaţia că va avea vreodată nevoie. Cred că este o idee foarte bună ca cei care nu vor contribui la acest Fond nici să nu beneficieze de el şi să suporte şi consecinţele refuzului.

S-a decis ca timp de 2 ani de la înfiinţare sumele colectate să nu se folosească. Fiecare barou va vira trimestrial sumele colectate pentru Fond într-un cont unic. Dacă resursele financiare vor permite, se va decide dacă se va putea începe acordarea ajutoarelor medicale după 1 an de la înfiinţare.

Reţineţi că cererile pentru acordarea ajutoarelor medicale însoţite de documentele medicale justificative se vor depune la Comisia Permanentă a Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Aceste cereri vor fi supuse ratificării Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Comisia Permanentă a UNBR poate cere lămuriri sau documente suplimentare, dacă va considera necesar. Decizia prin care se respinge cererea este irevocabilă.

Dacă apar cazuri urgente în care viaţa persoanei este în pericol, Comisia Permanentă a UNBR poate aproba acordarea unui ajutor de până la 50% din valoarea supusă ratificării Consiliului UNBR. În cursul aceluiaşi an un solicitant nu poate primi ajutoare care să depăşească 10% din Fondul de Solidaritate al Avocaţilor.

Probabil că nimeni nu s-a gândit până acum că şi avocaţii sunt oameni şi…se pot îmbolnăvi. Consider că este o idee foarte bună care va aduce speranţa acolo unde ea lipseşte. Viaţa nu are preţ !

 

 

 

                                                                                 Avocat Irina Stoia