Categories
Articole Autorităţi şi instituţii publice

Procedura de înscriere în cartea funciară poate fi stabilită de directorul Agenţiei Naţionale?

imageResize

Înscrierile în cartea funciară, intabularea, înscrierea provizorie şi notarea se fac respectându-se prevederile legale.

În legislaţie, cazurile, condiţiile şi regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale.

Tocmai aceste prevederi au făcut obiectul sesizării Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii/neconstituţionalităţii acestora.

Motive invocate

Potrivit textului criticat, art. 24 alin.(2) teza finală din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, procedura de  înscriere în cartea funciară este reglementată şi prin regulament aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Categories
Achiziţii publice Ştiri

Noi reguli de aplicare în timp a căilor de atac în cazul achiziţiilor publice

images (15)

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 393/23.05.2016, a fost publicată Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, dispoziţiile acestei legi se aplică „numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare”, iar potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol „contestaţiile/cererile/plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse”.

Categories
Fiscalitate Ştiri

Se modifică Codul de procedură fiscală!

media-143289026393635700

Ministerul Finanțelor Publice a lansat în dezbatere publică proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Propunerile de modificare au ca motive, transpunerea legislaţiei europene la nivel naţional şi clarificarea unora dintre instituţiile juridice susceptibile de interpretare, şi, prin urmare, o mai corectă aplicare a Codului.

Propunerille de modificare se referă la:

  • Înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal

Se propune exonerarea contribuabilului/plătitorului de la obligaţia de a depune cerere de modificare a domiciliului fiscal, în situaţia în care domiciliul sau sediul social coincide cu domiciliul fiscal, având în vedere că administrația fiscală deține aceste date ca urmare a fluxurilor zilnice ale schimbului de informații realizate electronic cu ONRC.

Categories
Acţiunea civilă Articole Drept civil

Stabilirea valorii obiectului cererii de judecată, sub lupa Curţii Constituţionale

lc

Conform legislaţiei în vigoare, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani.

Art. 194 lit. c) C.procedură civilă prevede că trebuie să se arate şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, în cazul în care obiectul cererii este evaluabil în bani.

Aceste dispoziţii vin în contradictoriu, pe de o parte se prevede posibilitatea evaluării obiectului după preţuirea reclamantului şi pe de altă parte se prevede obligativitatea arătării modului de calcul prin care s-a ajuns la această valoare.

În acest sens s-a formulat şi o excepţie de constituţionalitate care a fost soluţionată prin Decizia nr. 230/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 412 din data de 01.06.2016.

Categories
Financiar bancar Ştiri

Noţiunea de consumator în opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

images (14)

De cele mai multe ori  după ce analizăm un contract de credit suntem în imposibilitatea de a înţelege anumiţi termeni, aceştia au o formulare prea vagă şi se interpretează la modul general.

Acesta a fost şi motivul pentru care ÎCCJ prin Decizia nr. 441/2016 s-a pronunţat asupra noţiunii de consumator.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în sensul Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin ,,consumator” se înţelege orice persoană fizică sau juridică care, în cadrul contractelor care intră sub incidenţa directivei, acţionează în scopuri care se află în afara meseriei, a domeniului de afaceri sau a profesiunii sale. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa acestei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale sau liberale.

Un caz practic în aplicarea acestor prevederi, a reţinut Înalta Curte. Persoana fizică ce a încheiat cu o bancă mai multe contracte de credit în scopul refinanţării altor credite dobândite de la o altă bancă şi al obţinerii de împrumuturi în vederea dobândirii de imobile pe care, apoi, le-a închiriat, nu poate fi inclusă în categoria consumatorilor protejaţi de Directiva nr. 93/13/CEE şi de Legea nr. 193/2000.

Categories
Drept civil Persoane juridice. Societăţi Ştiri

Persoanele juridice pot fi reprezentate în faţa instanţei tot de persoane juridice?

images ()

Art. 84 alin. (1) C. procedură civilă a ridicat anumite neclarităţi în interpretarea lui. Acesta prevede faptul că persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat.

Problemele care s-au ridicat se referă la posibilitatea de a se permite reprezentarea convenţională a persoanelor juridice în faţa instanţelor de judecată printr-un mandatar persoană juridică, inclusiv formularea cererii introductive de instanță printr-o astfel de persoană juridică, respectiv prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 9/2016  publicată în Monitorul Oficial nr. 400/26.05.2016, a lămurit aceste aspecte. Conform deciziei în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.

Analizând decizia Curţii deducem faptul că dispozițiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu permit reprezentarea convențională a persoanelor juridice prin mandatar persoană juridică, iar persoana juridică poate fi reprezentată doar prin avocat sau consilier juridic ales conform legii.

 

Categories
Articole Drept penal

Momentul până la care poate interveni împăcarea părţilor

images (1)

Conform art. 159 alin. (3) C.penal, împăcarea părţilor produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi aceasta trebuie să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Tocmai aceste dispoziţii au făcut obiectul sesizării Curţii Constituţionale prin care se solicită constatarea constituţionalităţii/neconstituţionalităţii limitării momentului până la care poate interveni împăcarea părţilor.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 214/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 407/30.05.2016 s-a soluţionat această problemă de aplicare a legislaţiei.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

Se susţine că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora împăcarea produce efecte dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, încalcă principiile constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac.

Categories
Drept civil Ştiri

Proba prejudiciului moral

222438maxim

De multe ori, în anumite situaţii, prejudiciile aduse nu sunt doar de natură patrimonială ci şi morale, iar persoana vătămată are dreptul de a fi despăgubită de întregul prejudiciu care i s-a cauzat, indiferent de natura lui.

În cazul prejudiciului moral  este dificil însă, să facem proba acestuia, din acest motiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 153 din 27 ianuarie 2016, aduce completări.

În stabilirea existenței prejudiciului moral trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

Ca şi o concluzie, trebuie să probăm existenţa faptei ilicite. Odată probată fapta care a produs consecinţele, se prezumă că între aceasta şi prejudiciu moral este o strânsă legătură.

Categories
Dreptul muncii Piaţa muncii Ştiri

Este obligatoriu în cazul demisionării ca salariatul să rămână în preaviz?

images

În cazul în care angajatul decide să demisioneze, el trebuie să rămână în perioada de preaviz, perioadă care este stabilită conform legislaţiei în vigoare şi conform clauzelor contractuale existente.

Relaţiile de muncă trebuie să fie guvernate de principiul bunei-credinţe. Atât salariatul, cât şi angajatorul trebuie să îşi respecte clauzele contractuale, legislaţia muncii în plenitudinea actelor ce reglementează acest domeniu, drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor.

Salariatul are posibilitatea să nu îşi onoreze obligaţia de a rămâne pe perioada de preaviz, după ce şi-a depus demisia, doar atunci când angajatorul nu se achită de obligaţiile ce îi revin.

Angajatul care a demisionat poate să nu revină la locul de muncă pe perioada de preaviz în cazul în care angajatorul nu îşi achită obligaţiile financiare, salariale, bonusurile prevăzute în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă, angajatorul nu îi oferă salariatului echipament de protecţie necesar pentru desfăşurarea activităţii sale în siguranţă, angajatorul îşi hărţuieşte angajatul din cauza demisiei acestuia iar acesta din urmă deţine dovezi concrete şi/sau martori care pot certifica acest lucru.

Categories
Articole Drept civil Persoane juridice. Societăţi

Dreptul la un apărător ales în cazul persoanelor juridice este o obligaţie?

ccr

Decizia nr. 192 din 7 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 407/30.05.2016.

Sesizarea vine din partea Curţii de Apel Timişoara care susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor prevăzute mai sus.

Excepţia pusă în atenţia Curţii

Se susţine că art. 84 alin.(2) C. procedură civilă nu corespunde prevederilor constituţionale şi se comite o nedreptate. Acesta prevede obligativitatea persoanelor juridice ca, la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în susţinerea acestuia, să fie asistate numai de către un avocat sau consilier juridic.