Turismul românesc – încotro se îndreaptă?


sfnxPentru nimeni nu mai este o taină că patria noastră are un potenţial turistic extraordinar! Dar la fel ca şi potenţialul său uman, agricol, industrial sau ştiinţific, acesta rămâne, în mare parte, nevalorificat. Marea meteahnă a psihologiei noastre etnice – dezorganizarea, îşi arată roadele nefaste şi-n turism.

Există o puzderie de acte normative în domeniul turismului, dar şi o puzderie de staţiuni turistice care zac în semiparagină, deşi ar putea genera sute de mii de locuri de muncă şi miliarde de euro anual. Am avea nevoie, pentru a revitaliza turismul românesc, de-o reglementare unitară.

În ultimele zile ale lui 2014, la Senat a fost înregistrată, sub numărul B701, o propunere legislativă privind legea turismului, care, dacă se va bucura de succes atunci când va fi pusă pe ordinea de zi, are să schimbe înfăţişarea obosită a turismului românesc, prin modificarea cadrului legislativ.

Dacă proiectul de lege a turismului va fi aprobat de către parlamentari, fiind apoi promulgat, în termen de 90 de zile de la publicarea noii reglementări în „Monitorul Oficial” are să fie înfiinţată Organizaţia Română pentru Turism, aflată în subordinea Ministerului Turismului şi având drept ţel aplicarea strategiilor naţionale în domeniu.

 

Care va fi implicarea autorităţilor locale în susţinerea turismului?

Zonele turistice sunt descrise, potrivit noilor ştiri juridice, drept teritorii care cuprind obiective turistice şi reprezintă atracţii pentru turişti. La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale se vor elabora propuneri de dezvoltare regională a turismului iar slujbaşii anume desemnaţi din administraţia publică locală vor participa, împreună cu reprezentanţii Ministerului Turismului, la procedurile de omologare a traseelor turistice ori a pârtiilor de schi.

Autorităţile administraţiei publice locale se vor ocupa de ocrotirea şi conservarea obiectivelor locale şi vor întreprinde măsuri de stimulare a dezvoltării staţiunilor turistice şi a produselor locale. În sarcina lor va intra şi inventarierea elementelor de patrimoniu turistic local, promovarea bunelor practici în domeniul turistic şi furnizarea serviciilor de informare în privinţa produselor, serviciilor şi resurselor turistice locale.

Consiliile locale vor putea institui taxe hoteliere de şedere în unităţile de cazare. Taxa hotelieră nu va depăşi 3% din valoarea primei nopţi de cazare a turistului, dar nici nu va fi mai mică de 1% din aceasta. Atunci când i se cere să achite vreo taxă, prima întrebare a românului este: cum vor cheltui autorităţile banii încasaţi?

Noul proiect de lege a turismului ne asigură că fondurile provenite din taxele hoteliere vor fi utilizate astfel: jumătate vor merge către promovarea turistică, cealaltă va fi hărăzită investiţiilor în infrastructura turistică. Aşa să fie, nu altfel!

În sarcina consiliilor judeţene pe a căror rază teritorială se află trasee turistice montane ori pârtii de schi va exista îndatorirea organizării serviciilor publice de tip „Salvamont”, în vreme ce consiliile judeţene pe a căror rază administrativă se află plaje trebuie să organizeze servicii publice de salvare acvatică de tip „Salvamar”.

Tot autorităţile publice locale pe a căror rază se află staţiuni turistice sunt datoare să se ocupe de curăţenia şi întreţinerea infrastructurii locale, astfel ca turiştii să rămână plăcut impresionaţi de aspectul staţiunii. Să fie motivaţi să revină acolo!

Din păcate, infrastructura multor staţiuni, altădată prospere şi cochete, arată acum ca după război, dovadă că edilii au avut orice alte preocupări, mai puţin buna gospodărire a localităţilor. Vinovaţii ar trebui să dea socoteală, pentru că, deseori, prin dezinteres, prin lipsa competenţei, au prejudicat nu doar comunitatea locală, ci un întreg sector economic ce putea aduce bani frumoşi românilor, într-o perioadă economică nu tocmai înfloritoare!

 

Ce tipuri de turism se mai practică, pe la noi?

În proiectul legii turismului, sunt descrise, ca tipuri de activitate turistică: agroturismul, turismul de aventură, turismul cultural, turismul balnear, turismul ecologic, turismul pentru sport, turismul de litoral, turismul montan.

Turismul balnear are un mare potenţial, atât prin mulţimea staţiunilor de profil, cât şi prin resursele încă nevalorificate. Un mare avantaj? El poate fi practicat indiferent de anotimp! Statutul de staţiune balneară, climatică sau balneoclimatică se acordă prin hotărâre de guvern.

Agroturismul se bazează pe valorificarea capacităţii de cazare a gospodăriei ţărăneşti şi, deseori, pe angrenarea turiştilor dornici de inedit în activităţi specifice „vieţii la ţară”. Iar la acest capitol avem ce oferi: folclor, meşteşuguri, tradiţii. La rândul său, ecoturismul se practică în scopul cunoaşterii unor zone naturale nealterate de către civilizaţia modernă. Ori nedeteriorate de către mafia forestieră!

Cât priveşte turismul litoral, noul proiect de lege a turismului mai prevede că plajele localizate în judeţul Constanţa vor fi transferate din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române” în administrarea Consiliului Judeţean Constanţa.

Transferul ar urma să aibă loc în cel mult 90 de zile de la publicarea noii legi în „Monitorul oficial”, dacă proiectul va fi aprobat în această formă. Plajele ar urma să fie, apoi, încredinţate, spre folosire, unor operatori economici locali sau autorităţi ale administraţiei locale, ce vor încheia contracte de închiriere cu titularul dreptului de administrare, pentru perioade de 3-10 ani.

 

Cum se vor atesta staţiunile turistice?

Staţiunile turistice vor fi atestate de către Ministerul Turismului, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale sau la inţiativa ministerului. În urma atestării, rangul localităţii va rămâne neschimbat. Pentru atestarea staţiunilor balneare, climaterice, balneoclimaterice va fi necesar şi avizul Ministerului Sănătăţii.

Operatorii din turism ce stăpânesc sau doar administrează structuri de primire a turiştilor vor fi obligaţi să se ocupe de renovarea clădirilor în care se efectuează cazarea, activităţile recreative, alimentaţia publică, tratamentul balnear. Într-o staţiune turistică, toţi proprietarii, indiferent că deţin ori ba clădiri afectate activităţilor turistice, vor fi obligaţi să-şi renoveze imobilele, mai ales faţadele.

Măcar să fie vopsit gardul, chiar dacă-n interior… zburdă voios leopardul!

 

După faptă şi răsplată!

Şi în activitatea turistică pot fi comise abateri… numai bune de sancţionat. Astfel, oferirea şi comercializarea serviciilor turistice de către persoane (fizice ori juridice) care nu deţin o autorizaţie în acest scop va reprezenta contravenţie, fiind sancţionată cu amenzi de 10.000-20.000 de lei.

Agenţiile de turism care vor comercializa servicii turistice fără a încheia contracte de asigurare pentru repatrierea turiştilor ori pentru înapoierea sumelor achitate în caz de faliment or să rişte amenzi de 30.000-50.000 de lei şi retragerea licenţei de turism, până la încheierea asigurărilor în cauză.

Totodată, prezentarea de informaţii neconforme realităţii în oferte şi în materialele de promovare turistică se va sancţiona cu o amendă de 6.000-12.000 lei. Lista contravenţiilor e lungă iar amenzile usturătoare, făcute să ţi le aminteşti toată viaţa!

Oricâte amenzi s-ar aplica operatorilor economici, tot greşelile decidenţilor şi ale autorităţilor din domeniul turistic rămân cele mai penalizabile. Pentru că alte ţări, lipsite de resursele turistice ale României, dar impecabil promovate, au o pondere mult mai mare a veniturilor provenite din activităţile turistice în produsul intern brut. Să formulăm o explicaţie, în doar câteva cuvinte?… Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă!