Te afli în situația unei executări silite? Care va fi instanța competentă?


jstAtunci când un creditor dorește să își recupereze datoria de la debitorul său trebuie, obligatoriu, să apeleze la un executor judecătoresc care să facă demersurile legale. Decizia de a-și alege executorul judecătoresc este la aprecierea fiecărui creditor, mergându-se pe principiul că medicul, avocatul, notarul pot fi aleși de fiecare după propria dorință sau după recomandările primite de la cunoștințe. „Un om înțelept își ia singur deciziile, un om ignorant se ia după opinia publică.” (proverb chinezesc)

Posibilitatea acordată de legiuitor creditorului de a-și alege singur executorul judecătoresc și de a stabili, astfel, care va fi instanța judecătorească competentă să soluționeze executarea silită a debitorului, a generat îngrădirea accesului la un proces echitabil.

În urma invocării unei excepții de neconstituționalitate, legiuitorul a publicat în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, Decizia CCR nr. 348 referitoare la dispozițiile art. 650 alin. 1 și 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cine a invocat excepția de neconstituționalitate?

În 24 octombrie 2013, Judecătoria Giurgiu a sesizat CCR privind excepția de neconstituționalitate a art. 650 alin. 1 și 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă, într-un dosar ce avea ca obiect contestația la executare.

Art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă (Cpc) stabilește că toate contestațiile la executare se judecă de către instanța de executare. Art. 650 alin. 1 Cpc stabilește că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.

De ce au fost considerate ca fiind neconstituționale articolele din Cpc?

După ce creditorul câștigă în instanță drepturile sale și are o hotărâre judecătorească, va apela la un executor judecătoresc pentru a pune în executare acea hotărâre (de exemplu: recuperarea unei sume de bani, evacuarea debitorului dintr-un imobil al creditorului, dărâmarea unei construcții ilegale a debitorului ridicată pe terenul creditorului etc.).

Alegerea executorului judecătoresc este o operațiune anterioară declanșării executării silite. Creditorul face o cerere de executare silită la un executor judecătoresc care poate chiar să nu aibă competența legală să facă acea executare. Doar pentru că legiuitorul a precizat că instanța de executare este judecătoria de la sediul executorului judecătoresc s-a lăsat o totală libertate de alegere creditorului.

Din cauza neclarităților din Codul de procedură civilă au fost situații în care creditorul a cerut unui executor să demareze o executare silită și s-a probat ulterior pe calea unei contestații la executare că acel executor nu era competent să facă acest lucru. Doar că odată învestit un executor judecătoresc, chiar necompetent, instanța de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul executorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut că egalitatea în drepturi a fost încălcată prin lăsarea creditorului să-și aleagă executorul judecătoresc, fapt ce determină instanța competentă să judece cererea de executare și, eventual, contestația la executare. Prin faptul că instanța competentă să judece contestația la executare este stabilită de creditor se încalcă principiul unui proces echitabil. În plus, regula generală în materie de competență teritorială este că instanța competentă să judece majoritatea cererilor este cea de la domiciliul pârâtului.

Practic, debitorul este obligat să se supună competenței exclusive a unei instanțe care poate fi departe de domiciliul său, lucru care îi poate crea dificultăți în a se deplasa acolo și îi impune costuri suplimentare, dacă decide să se prezinte la acea instanță. Apariția acestor costuri suplimentare îl poate determina pe debitor să renunțe să se mai apere în fața acțiunii inițiate de creditor, lucru care îngrădește dreptul debitorului de a se apăra și de a promova acțiuni în justiție.

Se ajunge la situația în care debitorul aleargă prin țară la instanța aleasă de creditor, adică cea de la sediul biroului executorului judecătoresc. În România sunt 15 curți de apel care sunt competente să judece litigiile aferente județelor arondate lor.

De exemplu, dacă creditorul stă în Cluj, debitorul în Bistrița-Năsăud, potrivit legii, creditorul poate alege orice executor judecătoresc aflat în jurisdicția curții de apel Cluj din județele: Cluj, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Maramureș. În exemplul dat, creditorul poate alege un executor judecătoresc din Maramureș, astfel încât dacă debitorul vrea să își facă apărarea, va trebui să bată drumul de la Bistrița-Năsăud până în Maramureș.

Rețineți că în județul Maramureș există 5 judecătorii, creditorul putând alege pe oricare dintre ele, chiar și pe cea aflată unde se agață harta în cui!

Ce a decis CCR?

CCR a analizat excepția de neconstituționalitate și a considerat că prevederile din Cpc invocate încalcă principiul egalității în drepturi, al unui proces echitabil și pe cele care stabilesc competența de judecată în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului.

Cu titlu de știri juridice, s-a stabilit că art. 650 alin. 1 Cpc creează o discriminare atât între debitor și executorul judecătoresc, pentru că debitorul este pus într-o situație de inferioritate juridică și economică, cât și între creditor și debitor, pentru că este îngrădit liberul acces la justiție al celui din urmă și este încălcat principiul egalității de tratament juridic.

Prin faptul că i s-a lăsat totală libertate de alegere creditorului s-a ajuns la situația în care acesta se poate substitui legiuitorului și să aleagă instanța competentă, lucru care contravine Constituției. În plus, textul de lege nu este previzibil, lasă loc arbitrariului și creează discriminare între părțile implicate în executarea silită.

Cu titlu de știri juridice, CCR a decis că art. 650 alin. 1 Cpc nu este constituțional, pentru că permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părțile în litigiu, lucru care îl aduce pe debitor în imposibilitatea de a ști care va fi instanța de executare competentă.

CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a considerat că legiuitorul va trebui să modifice art. 650 alin. 1 Cpc în sensul de a preciza că instanța de executare poate fi, spre exemplu, și judecătoria de la locul situării imobilului supus executării, de la sediul/domiciliul pârâtului etc. CCR a stabilit că dispozițiile art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care prevede că toate contestațiile la executare se judecă de către instanța de executare sunt constituționale și nu se impune modificarea lui.

Decizia CCR – un beneficiu pentru debitori?

Pentru a lua decizii deștepte, trebuie să ținem cont nu numai de lumea așa cum este ea acum, ci și de lumea așa cum va fi ea în viitor.” (Isaac Asimov) Sper ca legiuitorul să ia cea mai bună decizie atunci când va stabili care este  instanța de executare competentă.