Taxele judiciare de timbru. Contestarea şi stabilirea cuantumului acestora


descărcareLegislaţia românească prevede faptul că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în Ordonanţă de urgenţă privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013. Taxele judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se prevede faptul că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Excepţie de neconstituţionalitate

Prevederile de mai sus au făcut obiectul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate. Se susţine că obligaţia stabilită, în mod arbitrar, prin art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, de plată a unei taxe judiciare de timbru pentru acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, constituie o încălcare a însăşi demnităţii persoanei fizice. Se susţine, de asemenea, că este neconstituţional şi art. 39 alin. (1) din acelaşi act normativ, deoarece instituie un termen foarte scurt, de 3 zile, în care poate fi contestat cuantumul taxei de timbru, cu consecinţa încălcării art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autorul excepţiei apreciază că taxele de timbru sunt excesiv de mari în raport cu scopul urmărit, într-o perioadă în care “guvernanţii au recunoscut scăderea puterii de cumpărare a cetăţenilor români”.

Motivarea Curţii Constituţionale

Trebuie să avem în vedere faptul că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. De asemenea a reţinut faptul că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Excepţia a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 466/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 656/2016.

Ştirile juridice arată că în domeniul instituirii taxelor judiciare de timbru, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu se afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu.