Strămutarea cauzei. Cum trebuie să interpretăm noţiunea de “suspiciune rezonabilă”?


images-3În ceea ce priveşte strămutarea cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaşi grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secţiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

Aceste dispoziţii îşi găsesc reglementarea în art. 71 C. procedură penală dispoziţii care au fost considerate neconstituţionale, invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

Motivarea excepţiei

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că dispoziţia criticată încalcă principiul securităţii juridice şi dreptul la un proces echitabil. Motivul strămutării, aşa cum acesta este formulat prin sintagma “când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice“, este vag şi ambiguu, astfel încât generează confuzie, afectând principiul încrederii legitime, care impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă. Totodată, susţine că termenul de “suspiciune rezonabilă” este o inovaţie semantică a noului Cod de procedură penală, care nu este definit prin textul de lege şi a cărui recurenţă este relativ mare, fiind ataşat celor mai importante instituţii procesuale. Apreciază că, din cauza lipsei de claritate a acestei sintagme, şi în lipsa unor criterii predictibile care să orienteze judecătorul învestit cu soluţionarea cererii de strămutare în demersul de identificare a situaţiilor de afectare a imparţialităţii judecătorilor, orice argument adus de justiţiabilul care cere strămutarea poate fi respins.

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea reţine că, în doctrină, s-a precizat că suspiciunea rezonabilă reprezintă un temei obiectiv, rezultat din anumite fapte sau împrejurări, pentru a suspecta o persoană de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, s-a reţinut că prin suspiciune rezonabilă trebuie înţeles suspiciunea bazată pe motive verosimile.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea a reţinut că imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa – numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa – numita imparţialitate obiectivă. De asemenea, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate.

Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că, în cazul strămutării unei cauze penale, suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor date sau informaţii referitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părţilor de natură să convingă un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorilor este afectată. Astfel, simpla părere sau supoziţie chiar dacă este susţinută de bună – credinţă nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, aceasta trebuie să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv şi imparţial că imparţialitatea judecătorului este afectată.

În concluzie, Curţii nu îi rămâne decât să respingă, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 438/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 857/2016.