Se pot stabili limitativ subiecţii de drept care pot exercita calea de atac a apelului?


Înregistrarea unui partid politic presupune îndeplinirea unei proceduri, procedură care este stabilită prin lege, şi anume Legea partidelor politice nr. 14/2003.

Potrivit legislaţiei, pentru înregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucureşti mai multe documente. Acesta examinează cererea de înregistrare a partidului politic în şedinţă publică, cu participarea reprezentantului Ministerului Public.

Tribunalul se pronunţă asupra cererii de înregistrare a partidului politic în cel mult 15 zile de la expirarea termenului pentru publicarea într-un ziar central de mare tiraj. Potrivit art. 21 alin. 2) din legea menţionată, împotriva deciziei se poate face apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 5 zile de la comunicare.

Acest alineat a atras critici, printre care şi o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, în măsura în care sunt interpretate ca impunând terţilor condiţia formulării unei cereri de intervenţie în primă instanţă, pentru a avea legitimitate procesuală în vederea formulării apelului.

Această concluzie se desprinde din natura hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de înregistrare a partidelor politice. Cu toate că aceste hotărâri sunt pronunţate de către o instanţă judecătorească, într-o procedură la care participă reprezentantul Ministerului Public, această procedură are caracter necontencios

Drept urmare, cadrul procesual stabilit prin introducerea unei cereri de înregistrare a partidului politic nu permite instanţei judecătoreşti decât o verificare a unor criterii predeterminate înainte de a se decide în legătură cu admiterea sau respingerea unei asemenea cereri. Or, o asemenea verificare nu va putea niciodată garanta respectarea tuturor drepturilor terţilor interesaţi, care ar putea fi vătămaţi de admiterea unei solicitări de înregistrare a unui partid politic, chiar dacă în urma unei verificări a condiţiilor prevăzute de lege s-ar constata că toate condiţiile necesare admiterii cererii au fost îndeplinite.

Totodată, susţine că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 sunt neconstituţionale nu doar sub aspectul restrângerii termenului în care poate fi atacată hotărârea pronunţată în legătură cu cererea de înregistrare a partidului, ci şi sub aspectul restrângerii sferei persoanelor care au legitimitatea procesuală activă necesară formulării apelului. Astfel, prin restrângerea categoriei terţilor care pot formula apelul la terţii care au intervenit în prima instanţă, se aduce atingere dreptului garantat prin art. 21 din Constituţie, întrucât terţii vătămaţi de o hotărâre judecătorească pronunţată în cadrul unei proceduri necontencioase nu ar avea nicio cale de atac pentru a-şi putea proteja drepturile şi interesele legitime.

Curtea Constituţională a decis  că având în vedere importanţa domeniului reglementat, şi anume organizarea şi funcţionarea activităţii partidelor politice, legiuitorul a instituit garanţii necesare şi suficiente pentru protecţia interesului terţilor, cum sunt, spre exemplu cerinţele de publicitate impuse de legiuitor referitoare la publicarea anunţului depunerii cererii de înregistrare într-un ziar central de mare tiraj şi afişarea acesteia timp de 15 zile la sediul Tribunalului Bucureşti, prevăzute de art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 14/2003. Astfel, orice persoană fizică sau juridică interesată are posibilitatea să intervină în procedura de soluţionare a cererii de înregistrare a partidului politic şi să îşi exercite drepturile procesuale în condiţiile şi termenele prevăzute de lege.

Curtea reţine că liberul acces la justiţie nu implică asigurarea posibilităţii oricărei persoane, chiar străine de cadrul procesual stabilit în faţa instanţei judecătoreşti de fond, de a exercita căile de atac împotriva hotărârii judecătoreşti. O asemenea reglementare ar dezechilibra cadrul procesual, fiind de natură a crea tensiuni procesuale, incompatibile cu dreptul la un proces echitabil, desfăşurat într-un termen rezonabil.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea a constatat că stabilirea limitativă a subiectelor de drept care au posibilitatea de a exercita calea de atac a apelului împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti de înregistrare a unui partid politic nu are, sub niciun aspect, semnificaţia îngrădirii accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie. Faptul că legea impune îndeplinirea anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Constituţie pentru realizarea acestui drept.

Prin urmare, a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 682/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 182/2017.