Salariatul plătit din fonduri publice poate contesta direct în instanţă decizia privind drepturile salariale?


descarcaresalOrice persoană plătită din fonduri publice care se consideră nedreptăţită în ceea ce priveşte drepturile salariale poate face contestaţie în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi la ordonatorii de credite.

Art. 30 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice mai prevede că împotriva măsurilor dispuse de ordonatorul de credite privind salarizarea, persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris.

În practică însă, potrivit ştirilor juridice, de cele mai multe ori cei interesaţi se adresează direct instanţei fără a face mai întâi contestaţie la ordonatorul de credite. Ca să înţelegem mai bine fenomenul vom prezenta un caz practic.

Prin cererea formulată, reclamantul NN a chemat în judecată pe pârâţii CL AB şi UAT a AB, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi la plata sporului de vechime aferent vechimii în muncă şi premiul anual pentru perioada iunie 2012 – ianuarie 2013 şi în continuare până la încetarea mandatului de viceprimar, precum şi aprobarea acestor cheltuieli în bugetul local al comunei J.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, începând cu luna iunie 2012, ocupa funcţia de viceprimar al comunei AB, judeţul C şi până în prezent, a fost remunerat numai cu indemnizaţia prevăzută pentru această funcţie, deşi funcţia de demnitate publică aleasă este asimilată unui salariat cu contract individual de muncă, salariul pentru muncă prestată fiind denumit indemnizaţie lunară. Pârâţii CL AB si UAT a AB, prin întâmpinare, au solicitat admiterea acţiunii, susţinând că reclamantul este îndreptăţit a primi drepturile pretinse prin cerere, cu respectarea prevederilor legale.

Prin sentinţa civilă, Tribunalul a respins ca nefondată acţiunea. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând  casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată cu  obligarea pârâţilor la plata sporului de vechime  şi premiul anual de 2% începând cu  luna iunie  2012 până  la încetarea mandatului de viceprimar.

Potrivit ştirilor juridice, instanţa de recurs a stabilit că reclamanta solicită obligarea pârâtei la calculul şi plata drepturilor salariale neacordate, direct la instanţă, fără să conteste la angajator actul prin care li s-a stabilit salariul, ceea ce nu poate fi primit conform dispoziţiilor art. 30 din Legea 284/2010. Numai dacă se contestă acest act şi se soluţionează contestaţia, reclamanta se poate adresa instanţei de judecată. Se consideră că nu sunt respectate dispoziţiile legii speciale din acest motiv nu a fost admis recursul.

În concluzie, trebuie să avem grijă ca atunci când există o procedură specială cum este cazul de faţă să o urmăm conform legii. Astfel, mai întâi trebuie să se facă contestaţie la ordonatorul de credite urmând ca mai apoi persoana nemulţumită de soluţionarea contestaţiei să sesizeze instanţa de judecată competentă pentru a pronunţa o soluţie în cauză.