Militarii sunt obligaţi să apere patrimoniul forţelor armate ale României. Răspunderea materială este angajată, în condiţiile prezentei ordonanţe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea şi gestionarea resurselor financiare şi materiale, provocate de militari din vina acestora şi în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuţiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.
Art. 43 din Ordonanţa nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor prevede că în situaţia în care, după epuizarea căilor de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
Potrivit ultimelor noutăţi legislative, articolul de lege de mai sus, a constituit motiv de sesizare a ICCJ cu un recurs în interesul legii.
Obiectul recursului în interesul legii
Recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici în sensul de a se stabili cărei instanţe de contencios administrativ îi revine competenţa să soluţioneze litigiile având ca obiect acţiuni în anularea deciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţiilor, constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor publice centrale, în situaţia în care reclamanţii au urmat procedura administrativ – jurisdicţională prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998.
Practica judiciară
Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că revine curţilor de apel, ca instanţe de contencios administrativ, competenţa de a soluţiona în primă instanţă acţiunile pentru anularea deciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţiilor, constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor publice centrale prevăzute de art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, formulate de către militari, funcţionari publici cu statut special şi salariaţi civili din structura acestora.
Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a considerat că litigiile în discuţie se soluţionează, în primă instanţă, de tribunale, ca instanţe de contencios administrativ, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013.
Recursul în interesul legii a fost admis
Prin Decizia nr. 23/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 109/2019 a fost admis recursul în interesul legii.
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată litigiile având ca obiect acţiuni în anularea deciziilor de imputare şi a hotărârilor comisiilor de jurisdicţie a imputaţiilor constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor publice centrale, promovate de militarii nominalizaţi de art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, de militarii aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării prevăzuţi de art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 şi de funcţionarii publici din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998, sunt de competenţa tribunalului – secţia contencios administrativ şi fiscal.