Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, acest aspect este prevăzut expres în legislaţie. De asemenea sunt şi cazuri în care salariaţii nu răspund patrimonial ca de de exemplu în cazul pagubelor provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Ne întrebăm dacă şi un funcţionar public răspunde pentru pagubele pricinuite în temeiul legislaţiei generale, prevăzute în art. 254 C. muncii. Vom cedea în cele ce urmează care este opinia instanţei într-un astfel de caz.

Prin sentinţa civilă, Tribunalul a admis acţiunea formulată de reclamantul, Oraşul V, în contradictoriu cu pârâta B. M. E. şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului sumele de 126.163 lei şi 17.918 lei, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii, reprezentând prejudiciul cauzat patrimoniului unităţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, urmare a acţiunii de verificare privind auditul financiar al contului anual de execuţie bugetară pe anul 2011, efectuat de Camera de Conturi la Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului V, reprezentată prin pârâtă, în calitate de primar, s-au reţinut prin Raportul de audit financiar abateri de la legalitate care au determinat cauzarea unui prejudiciu de 117.803 lei, rezultat din derularea contractului de lucrări încheiat între Consiliul Local V şi S.C. S. S.R.L., la care s-au adăugat foloase nerealizate în sumă de 8.630 lei,  precum şi a unui prejudiciu de 16.832 lei, rezultat din executarea contractului de lucrări, încheiat între Oraşul V şi S.C. V. S.R.L., la care s-au adăugat foloase nerealizate în sumă de 1.086 lei, conform Circularei B.N.R. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta şi chematele în garanţie.

Curtea a constatat că acţiunea promovată de reclamantul Oraşul V împotriva pârâtei B. M. – fost primar, având ca obiect angajarea răspunderii materiale a acesteia pentru repararea unui pretins prejudiciu  cauzat patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor legale derivând din executarea contractelor de achiziţie publică încheiate cu societăţile comerciale chemate în garanţie, trebuia să fie soluţionată în primă instanţă de Tribunal în complet specializat pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă şi ale art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (dat fiind faptul că această instanţă nu are în alcătuirea sa o secţie de contencios administrativ şi fiscal), iar nu de către un complet specializat pentru soluţionarea cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, cum greşit s-a stabilit prin încheierea de şedinţă.
Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 2 din Codul muncii, prevederile acestui act normativ se aplică, cu titlu de drept comun, şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective, însă în speţă ne aflăm tocmai în această din urmă ipoteză de excepţie, deoarece, astfel cum s-a arătat mai devreme, prin acţiunea dedusă judecăţii se urmăreşte angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei – fost primar, prin invocarea îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor legale care îi reveneau pe parcursul derulării unor contracte de achiziţie publică – acte administrative prin esenţă, în sensul Legii nr. 554/2004, ceea ce exclude competenţa instanţei civile de dreptul muncii.

În concluzie, potrivit ştirilor juridice, aleşii locali, prin urmare şi primarul, răspund, după caz, contravenţional, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.
Răspunderea patrimonială a primarului faţă de comunitatea locală care l-a ales şi care i-a acordat mandatul de reprezentare nu poate fi antrenată în temeiul normelor şi  principiilor răspunderii civile contractuale reglementate de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, pentru că atribuţiile acestuia nu derivă din încheierea şi executarea unui contract de muncă.