Azi o să vă spun o poveste adevărată despre iubire, despre puterea de a te sacrifica pentru cel de lângă tine, despre înțelepciunea de a accepta că fiecare lucru pe care ți-l oferă viața are un scop, o adevărată lecție de viață. Eroii poveștii mele sunt două persoane în vârstă, două persoane respectabile, care întâmplător sunt vecinii mei.  Mereu cu zâmbetul pe buze bucurându-se unul de prezența celuilalt.

Într-o zi am întâlnit-o pe vecina mea pe doamna Ana în parcul aflat la două străzi de blocul unde locuiam, i-am zâmbit și am salutat-o politicos. M-a privit uimită ca și când mă vedea pentru prima dată și m-a întrebat dacă știu să îi spun unde locuiește pentru că nu își amintește. Mi-am dat seama că ceva era în neregulă cu ea. Am luat-o de braț și am condus-o până acasă unde l-am găsit pe soțul ei, pe domnul Radu. Acesta era îngrijorat de faptul că soția plecase să ia pâine acum 3 ore și de atunci nu mai știa nimic de ea. I-am povestit unde am găsit-o pe doamna Ana și motivul pentru care întârziase atâta.

Peste ceva vreme l-am întâlnit pe vecinul meu, era abătut și mi-a spus că starea de sănătate a soției lui este gravă, suferea pierderi de memorie, fiind diagnosticată de medici cu Alzheimer. Nu știa ce să facă pentru că nu și-a imaginat că viața îl va supune la o astfel de încercare. L-am sfătuit să facă demersurile pentru punerea sub interdicție a soției, pentru că starea ei de sănătate impunea acest aspect.

Ce este punerea sub interdicție, cine o poate cere și ce categorie de persoane pot fi puse sub interdicție?

Instituția punerii sub interdicție a fost creată pentru a proteja interesele și drepturile persoanelor care nu au discernământ și nu se pot îngriji singuri de acestea. Este expres reglementată de articolele 935-942 NCPC.

Ea poate fi cerută pentru alienații, debilii mintali, minorii a căror lipsă de discernământ a fost constată printr-o expertiză psihiatrică. Persoanele care pot cere punerea sub interdicție judecătorească sunt enumerate la art 111 NCC:

– persoanele apropiate minorului, administratorii și locatarii casei unde stă minorul;

– serviciul de stare civilă cu prilejul înregistrării morții unei persoane, notarul public cu prilejul deschiderii unei succesiuni;

– instanțele judecătorești cu prilejul condamnării la pedeapsa penală;

– organele administrației publice locale, instituții de ocrotire sau orice altă persoană interesată.

Și procurorul poate cere punerea sub interdicție a unei persoane.

Care este procedura punerii sub interdicție judecătorească?

Cererea se depune la instanța de la domiciliul persoanei ce va fi pusă sub interdicție. Instanța va comunica cererea de chemare în judecată însoțită de actele doveditoare (acte medicale, acte de stare civilă) procurorului, cu excepția cazului în care chiar procurorul a făcut această solicitare. Participarea procurorului la judecarea cauzei este obligatorie. Acțiunea de punere sub interdicție judecătorească este scutită de plata taxei de timbru.

Instanța va dispune efectuarea unei expertize psihiatrice de către o comisie de medici specialiști care să ateste starea sănătății persoanei în cauză. Dacă medicii consideră că este necesară observarea mai îndelungată a persoanei, atunci se va dispune internarea acesteia într-o unitate specializată pentru cel mult 6 săptămâni.

Sunt cazuri în care instanța solicită numirea unui curator pentru a-l reprezenta în instanță pe cel a cărui punere sub interdicție se cere, dacă acesta din cauza stării de sănătate nu se poate prezenta în instanță.

La termenul de judecată instanța îl va audia pe cel ce urmează a fi pus sub interdicție pentru a constata stare sa mintală. Sunt cazuri în care persoana respectivă nu se poate deplasa, caz în care va fi ascultat la locul unde se află.

În practică, cel care depune acțiunea solicită să fie numit și tutore pentru cel bolnav. Relevantă pentru decizia instanței este expertiza psihiatrică care atestă fără dubii dacă persoana are sau nu discernământ, dacă poate relaționa cu cei din jur, dacă starea mintală îi permite sau nu să-și exercite drepturile și obligațiile civile. De asemenea, se efectuează și o anchetă socială la domiciliul celui bolnav pentru a vedea în ce condiții trăiește, pentru a-i asculta pe membri familiei, pe vecini.

Ce se întâmplă după pronunțarea hotărârii de punere sub interdicție?

Instanța care a pronunțat hotărârea de punere sub interdicție rămasă definitivă o comunică serviciului de stare civilă la care este înregistrată nașterea celui pus sub interdicție pentru a se menționa acest aspect pe marginea actului. Aceeași hotărâre este trimisă și serviciului sanitar competent care are obligația de a institui un control permanent asupra persoanei în cauză. Dacă persoana pusă sub interdicție avea de exemplu o firmă, va fi anunțat și registrul comerțului.

Legea prevede că trebuie anunțat și biroul de carte funciară competent. Dacă doi soți au dobândit împreună un imobil, este util să se noteze în cartea funciară că unul dintre soți care este și proprietar este pus sub interdicție, iar celălalt soț se ocupă de administrarea bunurilor lui în calitatea de tutore. Utilitatea notării în cartea funciară este dată pentru a fi cunoscută de terți.

Care este scopul și care sunt consecințele punerii sub interdicție judecătorească?

Scopul acestui demers este de ocrotire a persoanei și a bunurilor acesteia, atunci când aceasta este lipsită de discernământ din cauza alienării sau a debilității mintale.  Persoana în cauză nu are capacitatea de a-și purta singură de grijă din pricina unor probleme de natură medicală având lipsă de discernământ.

Consecințele ale acestui demers sunt:

– instanța numește o persoană ca tutore care să aibă grijă de cel bolnav și de bunurile acestuia. Tutorele are obligația de a îmbunătăți condițiile de viață ale celui bolnav, sens în care se vor întrebuința veniturile și bunurile celui pus sub interdicție judecătorească.

– tutorele încheie acte juridice în numele celui pus sub interdicție. Persoana pusă sub interdicție este decăzută din dreptul de a încheia astfel de acte. Aceasta neavând discernământ nu are capacitatea cerută de lege de a încheia asemenea acte și de a-și asuma anumite obligații. De exemplu, nu poate încheia acte de vânzare-cumpărare sau donație.

Ce s-a întâmplat cu eroii poveștii noastre?

Deși i-a fost extrem de greu să accepte cruda realitate până la urmă domnul Radu mi-a ascultat sfatul și a urmat toți pașii necesari pentru ca doamna Ana să fie pusă sub interdicție judecătorească și pentru ca el să  fie numit tutore al soției.

Îi fiecare zi la ora 10 dimineața îi văd cum ies și se plimbă agale braț la braț. Când m-am întâlnit acum câteva zile cu domnul Radu i-am spus că îl admir pentru grija pe care i-o poartă soției și că sunt sigură că ea este fericită că este îngrijită cu atâta devotament. M-a privit cu ochii în lacrimi și mi-a zis: „Ana nu știe cine sunt eu și de ce o îngrijesc, de ce în fiecare zi la ora 10 ieșim să ne plimbăm.“ Cumplit, mi-am zis în gând. “Și totuși nu suferiți că nu vă recunoaște?” “Pentru mine este suficient că eu știu cine este ea. Este soția mea.” M-a salutat politicos și a plecat mai departe.

Atunci am primit răspunsul care m-a făcut să înțeleg ceea ce citisem mai demult într-o carte și care cred că li se potrivește de minune eroilor noștri. “Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.” Mi-au servit o lecție de viață, de devotament și despre ceea ce înseamnă să trăiești frumos, să te bucuri de fiecare clipă și să găsești bucurii în lucrurile mărunte și să treci peste necazurile vieții cu zâmbetul pe buze.