În ultima perioadă se vorbeşte tot mai mult despre legile justiţiei, asta datorită proiectelor de modificare la care au fost supuse. De numeroase ori ni s-a atras atenţia de către UE ca prin modificările aduse legilor justiţiei să nu afectăm independenţa acesteia.

Recent, potrivit ultimelor noutăţi legislative, o excepţie de neconstituţionalitate a fost formulată în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost adoptată cu încălcarea art. 61 alin. (2) coroborat cu art. 66 alin. (2) şi (3) din Constituţie. În acest sens se arată că legea a fost adoptată în cadrul unei sesiuni extraordinare a Camerei Deputaţilor neconstituţional întrunite, întrucât nu a existat o cerere expresă formulată de un titular al acestui drept pentru întrunirea Camerei Deputaţilor în sesiune extraordinară, care să fi fost urmată de o convocare a preşedinţilor Camerelor.

Prin modificarea adusă alin. (11) al art. 3 din Legea nr. 303/2004 se stabileşte că procurorii sunt independenţi în dispunerea soluţiilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară. Se arată că, în cursul procesului penal, procurorul nu dispune doar soluţia, ci are un rol mult mai amplu şi mai important. Până la adoptarea unei soluţii la finalizarea fazei de urmărire penală, procurorul, reprezentând interesele generale ale societăţii, poate lua măsura preventivă a reţinerii, poate dispune aplicarea măsurilor de protecţie în cazul acordării statutului de martor ameninţat, poate autoriza unele măsuri de supraveghere tehnică, poate propune judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea celorlalte măsuri preventive prevăzute de lege, dispune unele măsuri de supraveghere etc. Textul în discuţie îi limitează însă independenţa asupra dispunerii acestor măsuri, aşa cum acestea sunt conferite de normele procesual penale, cu consecinţa imposibilităţii de respectare a obligaţiei constituţionale de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Curtea Constituţională a reţinut cu privire la faptul că legea criticată a fost înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor/Senatului, în condiţiile în care nu se afla în procedură parlamentară, fiind trimisă la Preşedintele României pentru promulgare, Curtea constată că o asemenea critică ţine, de asemenea, de modul de aplicare a regulamentelor parlamentare în cadrul procedurii parlamentare. Curtea nu poate fi chemată să justifice sau, din contră, să infirme o asemenea opţiune parlamentară, din moment ce Biroul permanent, preşedintele Camerei Deputaţilor/Senatului sau plenul celor două Camere au apreciat necesară o asemenea ordine de zi pentru că, deşi nu mai erau în faţa unei propuneri/proiect de lege, exista posibilitatea ca legea să fie retrimisă Parlamentului în vederea reexaminării, fapt care s-a şi întâmplat.

Aşadar, Curtea constată că aspectul învederat este o chestiune care ţine de aplicarea regulamentelor parlamentare, ipoteză în care, în virtutea autonomiei parlamentare, Parlamentul se bucură de o largă marjă de apreciere.

În concluzie, Curtea apreciază că, procedând în acord cu propriile prevederi regulamentare, care, la rândul lor, sunt adoptate în conformitate cu prevederile art. 64 din Constituţie, care consacră principiul autonomiei regulamentare în activitatea parlamentară, nu se poate susţine că Parlamentul a adoptat legea supusă controlului Curţii prin aplicarea unei proceduri viciate, neconstituţionale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 583/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 845/2018.

 

 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.