Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării încalcă dreptul la apărare?


Judecătorii care se află în situaţii de incompatibilitate pot solicita să se abţină sau persoanele interesate pot formula o cerere de recuzare.

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării, art. 51 C. procedură civilă prevede că instanţa hotărăşte de îndată, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleaşi condiţii, instanţa va putea asculta şi părţile.

Acest text de lege, potrivit ştirilor juridice, a fost criticat pe motive de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se prevede că dispoziţiile legale criticate nu permit părţii care a formulat cererea de recuzare să participe la şedinţa în care aceasta este judecată iar părţile trebuie să aibă posibilitatea să formuleze toate cererile necesare, să îşi susţină verbal pretenţiile, să propună probe şi să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde soluţionarea corectă a litigiului.

Recuzarea fiind o fază a desfăşurării procesului prin care se solicită îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că şi-a pierdut imparţialitatea, părţile trebuie să aibă acces la toate instanţele competente să analizeze măsurile sau conduita profesională şi procesuală a magistraţilor a căror corectitudine sau probitate o contestă.

S-a apreciat că se încalcă atât dreptul la apărare, cât şi dreptul la un proces echitabil prin faptul că judecătorul recuzat este prezent în faţa instanţei care judecă cererea de recuzare şi îşi poate formula apărările, însă partea care a formulat cererea de recuzare nu are posibilitatea să ia la cunoştinţă de susţinerile acestuia şi, drept urmare, nu are posibilitatea să se apere faţă de acestea.

Curtea Constituţională a reţinut că această procedură nu constituie o acţiune de sine – stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie.

Astfel, recuzarea nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Faptul că instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor, nu este discriminatoriu şi nici nu împiedică accesul la justiţie, având în vedere că se aplică în mod egal tuturor participanţilor la proces, iar încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu fondul, prilej cu care partea interesată îşi poate valorifica inclusiv dreptul la apărare.

Mai mult, Curtea reţine că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri.

Prin urmare excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 38/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 403/2017.