Potrivit legislaţie completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege.

Dacă cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Iar, potrivit art. 200 alin. 4) C. procedură civilă, în cazul în care obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul de 10 zile, prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

Potrivit ştirilor juridice, aceste dispoziţii au constituit motivul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate lasă la aprecierea unei persoane anularea cererii de chemare în judecată, îngrădind reclamantului accesul liber la justiţie. Se arată că accesul liber la justiţie se face în faţa instanţei de judecată şi nu în procedura administrativă a analizării existenţei sau inexistenţei unor documente sau menţiuni la dosar, precum şi a înţelegerii modului de exprimare a reclamantei în cererea de chemare în judecată.

Curtea Constituţională a reţinut că scopul instituirii procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată este remedierea lipsurilor acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. În această modalitate, legiuitorul a asigurat respectarea principiului celerităţii, dar şi a dreptului la un proces echitabil şi la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În plus, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme ce priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei. Dispoziţiile legale criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, întrucât procedura regularizării nu vizează judecarea pe fond a cererii introductive şi nu se referă la drepturile civile, ci numai la aspectele de legalitate, a căror examinare nu face necesară o dezbatere, cu citarea părţilor.

Prin urmare, nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale iar Curtea Constituţională a respins excepţia prin Decizia nr. 284/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 646/2017.

 

 

 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.