Procedura de desfiinţare sau confiscare a unui înscris în cazul clasării încalcă dispoziţiile constituţionale?


În ceea ce priveşte procedura de desfiinţare sau confiscare a  unui înscris în cazul clasării, legislaţia stabileşte că în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Aceste prevederi stabilite prin art. 549 indice 1 C. procedură penală au fost contestate pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s- a susţinut că prevederile criticate sunt discriminatorii şi, totodată, îngrădesc accesul la justiţie, întrucât recunosc numai procurorului dreptul de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu o cerere de desfiinţare a unor înscrisuri, nu şi persoanei vătămate sau părţii civile. Susţine că, în acest fel, garantarea liberului acces la justiţie devine un drept iluzoriu dacă partea interesată în desfiinţarea înscrisului falsificat nu are ea însăşi calitatea de a formula o cerere la judecătorul de cameră preliminară.

Curtea Constituţională, potrivit ştirilor juridice, a reţinut că odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, procedura desfiinţării unui înscris nu mai este atribuită instanţei civile, ci instanţei penale, respectiv judecătorului de cameră preliminară, conform art. 5491, aceasta fiind una dintre procedurile speciale reglementate expres de titlul IV din noul cod. S-a făcut trimitere la doctrina recentă care a arătat că, în reglementarea actuală, instanţa sesizată este cea penală, şi nu cea civilă, cauza neavând natura unei acţiuni civile nici în situaţia în care obiectul sesizării îl constituie desfiinţarea unui înscris.

Curtea constată că, reglementând doar procurorului calitatea de titular al dreptului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, s-a plasat în marja sa de apreciere, având în vedere că, prin lege, poate stabili procedura de judecată, aşadar poate institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, alegerea mijloacelor procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia urmând să permită respectarea imperativelor art. 21 din Constituţie.

Prin urmare, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 299/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 665/2017.