Orice drum poate fi considerat drum public?


Conducerea sub influenţa alcolului este una dintre cele mai întâlnite infracţiuni sau contravenţii depinde pe imbibaţia alcoolică.

Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) Cod penal, constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Potrivit ştirilor juridice, pentru a se reține tipicitatea obiectivă a faptei prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal trebuie întrunite cumulativ următoarele trei condiții:
1. să existe o activitate de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere;
2. activitatea de conducere să fie efectuată de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge;
3. fapta că fie comisă pe un drum public.

Primele două condiţii sunt destul de clare însă cum interpretăm noţiunea de drum public?

Noțiunea de drum public, potrivit legislaţiei, este definită de art. 6 pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ca fiind orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice.

De exemplu, potrivit practici judiciare, Curtea a constatat din adresele Primăriei depuse la dosar că terenul din fața localului „P”, este proprietatea privată a Asociației Urbariale „T”, pe acest teren nefiind amenajată nicio parcare și că, în apropierea acestui local la o distanță de circa 10 metri este amenajată stația de autobuz care este domeniu public. De asemenea, din adresa Asociației Urbariale „T” rezultă că terenul nu este amenajat ca drum public sau parcare, fiind proprietatea privată a asociației urbariale, în urma retrocedării terenului în baza Legii fondului funciar.

În raport de aceste împrejurări, Curtea a apreciat că și în ipoteza în care s-ar reține că inculpatul a condus autoturismul  pe terenul aflat în fața barului P în condițiile în care avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge,  fapta acestuia nu este tipică din punct de vedere obiectiv, întrucât activitatea de conducere nu s-a efectuat pe un drum public.

În aceste condiţii trebuie să reţinem că drumul public reprezintă orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice.