images123Instanţa este ultimul loc în care îşi doreşte cineva să ajungă. Dar, cum mai ales în mediul de afaceri, numai cu vorba bună nu merg lucrurile, antreprenorului nu îi este necunoscută această neplăcută destinaţie. Unde mai pui că, date fiind încurcatele dispoziţii privind competenţa teritorială alternativă – potrivit cărora un eventual reclamant are dreptul să aleagă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente pe cea la care să depună cererea – puteţi să fiţi acţionat (sau să introduceţi dumneavoastră acţiuni) în mai multe instanţe din ţară.

Caz în care cineva care să vă reprezinte, astfel încât să nu vă înfăţişaţi dumneavoastră personal, ar putea să vă ajute enorm. Care sunt dispoziţiile legale privind reprezentarea părţilor în instanţă potrivit Noului Cod de Procedură Civilă, când e neapărat să fiţi reprezentat de un avocat sau consilier juridic şi când nu, vedem în cele ce urmează.

 

Când ne putem lipsi de avocat şi când nu

În materie privată, de principiu, nu este obligatorie asistenţa unui apărător, ceea ce înseamnă că, teoretic, în majoritatea cazurilor, putem să ne facem singuri apărarea. Practic, însă … la cât de alambicate sunt legile noastre, rămânem numai cu posibilitatea teoretică, deoarece, fără cunoştinţe juridice, procesul este sigur pierdut fără sfaturile unui avocat, mai ales dacă este vorba de o cauză complexă. Totuşi, sunt cazuri – care privesc, însă, mai ales, persoanele fizice – în care ne putem descurca singuri, cu o prealabilă documentare legală, cum ar fi contestarea unei amenzi, un partaj succesoral ce nu pune prea multe probleme, etc.

Dacă ne-am lămurit cu privire la necesitatea avocatului, se pune o următoare întrebare: este tot timpul necesar să fim prezenţi personal? Răspunsul este nu: cu excepţia divorţului, altcineva, împuternicit de noi, se poate prezenta în faţa instanţei, şi acel cineva poate fi avocatul sau un mandatar neavocat.

Însă, o precizare importantă aici: în cazul în care împuternicim pe altcineva ce nu este avocat să ne reprezinte în instanţă, el poate să se prezinte singur la toate termenele în locul nostru şi să depună acte la dosar, însă nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat. Aşadar, un mandatar neavocat nu ne poate reprezenta pe tot parcursul procesului fără a fi nevoie de prezenţa noastră sau fără a fi nevoie de avocat. Cel mai târziu, înainte ca instanţa  să declare dezbaterile închise şi să se retragă spre deliberare, va fi nevoie să  vă prezentaţi personal pentru a pune concluzii pe  fond sau ca mandatarul dumneavoastră să fie asistat de un avocat.

Sunteţi norocos, însă, dacă aveţi o rudă care este licenţiată în drept, chiar neavocat. Potrivit art. 83 alin. (2), mandatarul soţ sau rudă până în gradul al doilea (adică părinte, copil sau frate) poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă acesta este licenţiat în drept. În acest caz, ruda vă poate reprezenta de la un capăt la altul; nu contează profesia sa, atât timp cât are studii juridice; poate fi inclusiv procuror sau judecător, fiind singurul caz în care un magistrat poate avea calitatea de apărător.

Dispoziţia privind reprezentarea de către rude se aplică, însă, numai persoanelor fizice, deci numai atunci când dumneavoastră personal sunteţi parte a litigiului, nu societatea dumneavoastră. Potrivit art. 84 NCPC, persoanele juridice pot fi reprezentate numai prin consilier juridic sau avocat;  sau, de asemenea, pot sta şi ele “singure” în faţa instanţei, prin intermediul administratorului lor. Aşadar, persoanelor juridice nu li se aplică dispoziţiile privind mandatarul neavocat şi nici, evident, cele privind rudele.

Ce a adus nou NCPC este obligativitatea asistării de către avocat în recurs. De la 15 februarie 2013, redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi exercitarea şi susţinerea recursului nu se pot face decât de către avocat, atât în cazul persoanelor fizice, cât şi în cazul persoanelor juridice. Excepţie face cazului în care aveţi o rudă licenţiată în drept, care vă poate reprezenta fără probleme şi în recurs.

Care este ideea acestei dispoziţii? Recursul poate fi introdus numai pentru motive de drept – dacă o parte consideră că hotărârea judecătorească a încălcat o dispoziţie legală – şi nu pentru motive de fapt, cum ar fi aprecierea eronată a probelor de către prima instanţă. Cum românul procesoman epuizează toate căile de atac posibile dacă hotărârea nu îi convine, instanţele aveau mereu de-a face cu recursuri nefondate, imposibil de a fi judecate. De aceea, s-a introdus obligaţia de a consulta şi de a fi asistat de avocat în caz de recurs. De asta şi … desigur, avocaţii nu sunt deranjaţi de noua regulă.

 

Cum ne desemnăm un reprezentant neavocat?

Dacă optăm pentru varianta în care suntem reprezentanţi de un mandatar neavocat (inclusiv ipoteza rudei licenţiate în drept), va trebui să încheiem un contract de mandat autentic, în faţa notarului. Facem referire la această ipoteză, deoarece în cazul avocatului,  lucrurile sunt simple, încheindu-se contractul de asistenţă juridică. De asemenea, putem împuternici mandatarul neavocat şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, arătând limita şi durata reprezentării.

Mandatul dat trebuie neapărat să fie numai pentru reprezentare în instanţă? Nu, dar dacă încheiem un mandat general, de genul: “pe perioada X de timp, mandatarul Y va încheia toate actele necesare în numele meu”, pentru ca acesta să poată să fi folosit şi în instanţă, trebuie să se precizeze expres şi acest lucru, deci ar trebui să continue: “…de asemenea, Y mă va reprezenta în instanţă în cauza Z.”  (articolul 86). Însă, dacă suntem în străinătate, neavând domiciliu şi nici reşedinţă în ţară, dar avem un astfel de mandatar general desemnat în România, el ne va putea reprezenta în instanţă, chiar dacă împuternicirea dată nu prevede explicit dreptul de a reprezenta.

În loc de încheiere, să vorbim despre cum ar putea să înceteze contractul de mandat astfel încheiat, înainte ca procesul să fie finalizat. Dacă mandantul, cel ce este reprezentat, decedează în timpul procesului sau devine  incapabil, obligaţia reprezentantului subzistă, până când mandatul este retras de moştenitori sau de reprezentantul legal al incapabilului. Dacă mandatarul vrea să renunţe la împuternicire, el trebuie să înştinţeze atât pe cel ce i-a dat mandantul, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunţării. De asemenea, mandatarul nu poate renunţa la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac. În cazul în care cel pe care l-aţi desemnat ca reprezentant nu respectă aceste dispoziţii, el va putea fi obligat la eventuale daune.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.