Se spune că „omul cât trăiește, învață.” Acest proverb este general valabil indiferent dacă suntem pe băncile școlii sau suntem angrenați într-un loc de muncă. Există meserii în care trebuie să fi mereu la curent cu ceea ce este nou, să mergi la anumite cursuri de perfecționare pentru a putea avansa în carieră și a-ți lărgi aria de cunoștințe. Psihologii fac parte din categoria celor vizați de legiuitor cărora li se impune să participe la cursuri de formare profesională.
Regulile prevăzute de legiuitor îi vizează doar pe psihologii cu drept de liberă practică care au absolvit o instituție de învățământ superior de specialitate cu diplomă de licență în psihologie sau asimilată, obținută într-o instituție de învățământ superior acreditată din România sau din străinătate, recunoscută sau echivalată.
Noile condiții privind participarea psihologilor cu drept de liberă practică la cursuri de formare profesională au fost stabilite prin Hotărârea 4/2015 a Colegiului Psihologilor din România și publicată în Monitorul Oficial 402 din 8 iunie 2015, dată la care prevederile sale intră în vigoare.
Câte tipuri de formare profesională sunt prevăzute de legiuitor?
Știrile juridice precizează faptul că atestatul de psiholog cu drept de liberă practică se poate obține în baza formării profesionale și a experienței profesionale dovedite. Legea recunoaște trei trepte de specializare în exercitarea profesiei de psiholog: practicant, specialist și principal. Regula este aceea că toate competențele psihologilor se obțin prin programe universitare la nivel de licență, masterat și doctorat și prin programe de formare complementară.
Legiuitorul a stabilit că trecerea psihologilor în trepte de specializare superioare poate avea loc la cerere după minimum 5 ani de exercitare a profesiei, dacă sunt îndeplinite și condițiile de formare profesională.
Noutățile legislative împart formarea profesională în trei categorii: inițială, complementară de specializare și continuă. Formarea inițială asigură accesul în profesie pentru nivelul I de competență ca psiholog practicant sub supervizare. Formarea complementară de specializare are loc prin cursuri universitare de master de specializare, specializarea psihologie, avizate de Colegiul Psihologilor din România, prin cursuri universitare de doctorat în psihologie sau cursuri de formare profesională complementară într-o specialitate profesională. Formarea profesională continuă se realizează prin cursuri ce au ca scop obținerea și dezvoltarea competențelor profesionale specifice.
Care sunt nivele de competență profesională și cum se trece de la un nivel la altul?
Cei care urmează formarea profesională de specializare urmează cursuri cu durată de minimum 2 ani, respectiv 250 ore/an. Sunt cuprinse discipline care acoperă aria competențelor profesionale aferente unei specialități pentru nivelul al II-lea de competență, psiholog practicant autonom.
Cei care doresc să obțină nivelul al II-lea de competență care corespunde cu titulatura de psiholog practicant în regim autonom într-o specializare profesională, trebuie să facă dovada că au urmat un curs de formare profesională complementară de specializare cu o durată de minimum 2 ani în care sunt alocate 250 ore/an sau un curs cu o durată de minimum un an căruia îi corespunde un număr de 250 ore/an de formare profesională de specializare, cu condiția ca psihologul să fi absolvit un curs universitar de master în specializarea psihologie sau un curs universitar de doctorat în psihologie în altă specializare decât cea pentru care solicită accesul la nivelul al II-lea de competență.
Rețineți că formarea profesională complementară și continuă realizată pentru nivelul al II-lea de competență profesională rămâne valabilă și pentru celelalte nivele de competență superioare fără să fie necesară o reluare a acesteia.
Nivelul al III-lea de competență corespunde psihologului specializat într-o specialitate profesională. Pentru a accede la acest nivel, psihologul trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: să fi urmat un curs universitar de master de specilizare în psihologie avizat de Colegiul Psihologilor din România, indiferent de specializarea profesională sau un curs universitar de doctorat în psihologie. În plus, trebuie să probeze că a urmat un curs de formare complementară de specializare cu o durată de minimum 2 ani care poate fi curs universitar de master în psihologie sau de doctorat în psihologie, cu condiția să se fi realizat 250 ore/an.
Nivelul al IV-lea de competență corespunde psihologului specialist într-o specialitate profesională. În acest sens, psihologul trebuie să facă dovada îndeplinirii formării complementare de specializare prin cursuri universitare de master în psihologie avizate de Colegiul Psihologilor din România sau prin cursuri de doctorat în psihologie.
Noutățile legislative impun ca pentru trecerea la nivelele de competență II, III, IV, psihologul să facă dovada formării profesionale continue confirmată anual printr-un număr de minimum 10 credite pentru fiecare specializare profesională. Principiul aplicat este un credit/o oră de formare profesională continuă.
Meseria de psiholog
În ultimii ani este o meserie din ce în ce mai căutată, deși la începuturile sale a fost privită cu reticență de către români. O dată cu trecerea timpului și a deschiderii granițelor, românii au privit atenți în ograda vecinilor și au înțeles rolul psihologului și care ar putea fi beneficiile unei colaborări cu acesta.
Legea română prevede că meseria de psiholog se poate desfășura atât în sectorul privat, în regim salarial sau independent cu drept de liberă practică, cât și în sectorul public unde psihologii au statutul de funcționari publici, cadre didactice sau alte funcții, de la caz la caz. În exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot înființa la alegere, cabinete individuale, asociate, societăți civile profesionale sau pot lucra în baza unor contracte de muncă. Știrile juridice precizează faptul că indiferent de forma de exercitare a profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot angaja salariați, în condițiile legii.
Rețineți că nu poate profesa ca psiholog cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni contra umanității sau vieții în împrejurări legate de exercitarea profesiei de psiholog și pentru care nu a intervenit reabilitarea, cel căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească, precum și cel căruia i s-a suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sancțiune disciplinară, pe durata suspendării.
Exercitarea profesiei de psiholog este incompatibilă cu desfășurarea oricărei activități de natură să aducă atingere demnității profesionale sau bunelor moravuri sau dacă starea de sănătate a acestuia este necorespunzătoare sau a folosit cu bună știință cunoștințele sau metodele profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal.
Indiferent de domeniul în care lucrezi, pentru a fi bun trebuie să te perfecționezi mereu și să îți faci cu pasiune meseria. „Arta de a fi psiholog nu se învaţă, ci se trăieşte şi se experimentează, deoarece nu există un complex de canoane care să-ţi dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferenţiale ale vieţii sufleteşti.” (Emil Cioran)