Legislaţia penală prevede că atunci când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
Art. 207 alin. 4) C. procedură penală prevede că atunci când se constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.
Potrivit ştirilor juridice cele menţionate mai sus a atras critici de neconstituţionalitate iar în acest sens a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţinute că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care termenul “cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia” se interpretează că nu este un termen imperativ, peremptoriu.
S-a susţinut că în cauza de faţă interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 207 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală nu sunt compatibile cu dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, în cauză, rechizitoriul a fost înaintat judecătorului de cameră preliminară la data de 15 februarie 2016, cu încălcarea termenului prevăzut de textul criticat, în condiţiile în care arestarea preventivă expira la data de 19 februarie 2016. Termenul de 5 zile prevăzut în art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală fiind un termen procesual căruia i se aplică, în ce priveşte modalitatea de calcul, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul de procedură penală, ar fi fost respectat numai în situaţia în care măsura arestării preventive ar fi expirat la data de 21 februarie 2016.
Autorul excepţiei apreciază că, în vederea respectării dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, judecătorul are obligaţia de a interpreta textul de lege criticat în sensul dat de Curtea Constituţională sintagmei “înainte de expirarea duratei arestării preventive”, adică să ţină seama că acesta este un termen peremptoriu.
Curtea Constituţională a reţinut că a mai soluţionat aceast motiv de neconstituţionalitate. A reţinut că raţiunea termenului de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestării preventive este aceea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat şi de a elimina arbitrariul în ceea ce priveşte dispunerea prelungirii măsurii privative de libertate, Curtea a constatat că acest termen are natura juridică a unui termen peremptoriu, aceasta fiind singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor procesual penale criticate cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la apărare şi cu dispoziţiile constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.
Curtea constată că autorul excepţiei nu a motivat în ce constă contrarietatea reclamată, argumentele acestuia vizând numai termenul de 5 zile prevăzut de art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală.
În acest context, Curtea Constitţională e respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 53/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 348/2017.