Una dintre legile lui Murphy spune că : „Dacă te joci de-ajuns de mult cu un obiect, preocupat fiind să nu-l strici, cu siguranță îl vei strica.” Tot așa am putea spune și despre Codul de Procedură Civilă care a mai suferit o nouă modificare. Atunci când legiuitorul s-a gândit să mai modifice pe ici pe colo prin părțile esențiale vestitul Cod, probabil că s-a ghidat după o altă lege a lui Murphy:  “Dacă totul pare să meargă bine, cu siguranță ai omis ceva.”

Legea 214/2013 pentru aprobarea OUG 4/2013 privind modificarea legii 76/2012 pentru punerea în aplicare a legii 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe a fost publicată în Monitorul Oficial 388 din 28 iunie 2013 și aduce modificări ale Codului de Procedură Civilă care vor avea un impact major.

Care sunt principalele modificări aduse prin legea 214/2013?

1. În materia clauzelor abuzive din contractele de prestări servicii, inclusiv cele de credite bancare.

Astfel, potrivit legii 214/2013 termenul de intrare în vigoare a acestor prevederi a fost amânat încă o dată până la 1 octombrie 2013.

Inițial aceste prevederi trebuiau să intre în vigoare la 1 februarie 2013. Prin OUG 4/2013 s-a stabilit ca de la 1 iulie 2013 cei care sunt nemulțumiți de anumite clauze contractuale pe care le consideră a fi abuzive pot să se adreseze instanței de judecată pentru soluționarea litigiului. Desigur că majoritatea celor care ar face acest demers ar viza clauzele abuzive din contractele încheiate cu băncile. Consecința acestor procese ar fi că, în cazul în care în urma procesului instanța de judecată constată că o anumită clauză este abuzivă, va dispune prin hotărârea pe care o va pronunța ca acea clauză să fie înlăturată din toate contractele care o conțin și să nu mai fie inserată în contractele ce se vor încheia.

Rețineți că dacă există o hotărâre judecătorească care atestă că o anumită clauză contractuală este abuzivă, acea hotărâre va putea fi invocată de oricine are interes, chiar dacă nu a fost parte în acel proces. Suntem în fața posibilității de a invoca precedentul judiciar, o noutate în legislația românească. Concret: să presupunem că au intrat în vigoare prevederile privind clauzele abuzive și aflu că vecinul meu a câștigat procesul cu banca și i s-au eliminat clauzele abuzive din contract. Mă pot prevala și eu de hotărârea lui, să merg la bancă și să cer băncii (chiar dacă este o altă bancă față de cea a vecinului meu, condiția este să fie aceeași clauză ca în contractul vecinului), să înlăture din contractul meu acea clauză abuzivă.

La momentul la care s-a dispus amânarea intrării în vigoare  până la 1 iulie 2013 s-a spus că se cere acest lucru la solicitarea Fondului Monetar Internațional care a motivat că nu există un studiu de impact asupra sistemului bancar.

Cred că această nouă amânare până la 1 octombrie 2013 nu face decât să întârzie valul de procese care va fi uriaș, și pierderile pentru bănci care vor fi majore. Este clar că în majoritatea contractelor bancare sunt clauze abuzive, astfel încât aceste viitoare procese colective nu numai că vor duce la pierderi materiale pentru bănci (care vor plăti pentru abuzurile lor), dar le vor afecta și imaginea pe piață.

Sigur că băncile s-au opus în mod constant și au răsuflat ușurate de fiecare dată când s-a mai amânat intrarea în vigoare a posibilității sancționării acestor clauze abuzive. Rețineți că încă din 2007 s-a prevăzut într-o Directivă europeană pe care România trebuia să o aplice posibilitatea denunțării clauzelor abuzive.

Poate că la 1 octombrie 2013 posibilitatea denunțării acestor clauze va intra în vigoare, astfel încât vorba lui Mark Twain că “bancherul este un tip care îți împrumută umbrela pe timp de soare, dar care o vrea înapoi în momentul în care începe să plouă”, să rămână fără aplicare practică.

Au fost cazuri când oamenii au dat în judecată băncile pentru anumite clauze abuzive. Ce soartă au aceste procese dacă în prezent nu au intrat în vigoare prevederile care dau posibilitatea înlăturării acestora din contracte?

Instanța de judecată poate în prezent să constate doar că o anumită clauză nu este abuzivă și să dispună anularea procesului-verbal încheiat de organele de control abilitate care fac cercetări în urma sesizării făcute de cei care s-au considerat lezați în drepturi. Practic, instanța până la 1 octombrie 2013 poate pronunța hotărâri prin care să spună că o clauză nu este abuzivă.

2. Anumite modificări și completări aduse legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

Astfel, prin modificarea adusă s-a dispus ca efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii să poată fi realizată de judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar și consemnată în scris prin emiterea unui certificat cu privire la acea informare. Așa cum era prevăzut și anterior modificării pentru aceste servicii de informare nu se percep taxe, onorarii sau orice alte sume.

În plus, s-a precizat că în cazul în care conflictul supus medierii se referă la transferul dreptului de proprietate privind bunuri imobile și alte drepturi reale, partaje, cauze succesorale este obligatoriu ca acordul de mediere să fie prezentat notarului public pentru a fi autentificat. În cazul nerespectării acestui lucru, acordul de mediere e nul absolut.

Noutatea adusă este că, atunci când acordul de mediere este autentificat de notar, acesta va avea putere de titlu executoriu. Practic, cu acel acord de mediere autentificat de notar se poate transpune în practică înțelegerea respectivă a părților.

Extinderea ariei persoanelor care pot efectua ședința de informare privind medierea, nu presupune că aceste persoane (judecător, procuror, consilier juridic, avocat și notar) devin automat și mediatori. Modificarea este benefică, în primul rând pentru cetățean care poate fi informat și poate decide singur ce cale va alege pentru a-și rezolva problema: medierea sau instanța de judecată.

Cei din Consiliul de Mediere au fost extrem de deranjați de această modificare inserată prin legea 214/2013 susținând că „permite unor persoane incompatibile să presteze anumite servicii de mediere fără a avea competențe în domeniu” subliniind faptul că judecătorul, procurorul, consilierul juridic, avocatul și notarul nu au pregătirea necesară pentru mediere, lucru care „ar duce ca activitatea de mediere să fie furnizată de către persoane nespecializate.”

Teama de concurență nu îşi are rostul, deoarece nu s-a precizat că medierea se va face de către alte persoane în afara mediatorilor, ci faptul că doar ședința de informare cu privire la mediere a fost dată și în competența altor profesii, prezenta modificare lărgind aria persoanelor care pot informa cetățeanul asupra variantelor pe care le are în a-și rezolva problemele. Lucru benefic, deoarece dacă doar mediatorii ar avea acest monopol în a informa cetățeanul legat de mediere am ajunge ca în legea lui Baruch: “dacă tot ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur ți se par cuie.”

3. Modificarea legii 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară. 

Legiuitorul a adus două modificări legii mai sus menționate.

Prima modificare dă posibilitatea ca notarii publici să poată încasa tarifele pentru cererile ce au ca obiect furnizarea serviciilor prestate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în scopul eficientizării serviciilor prestate de această instituție.

Astfel, notarii vor face aceste încasări fie folosind chitanțiere și facturiere ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, fie pe bonuri fiscale proprii, fie prin ordine de plată. Rețineți că pentru acoperirea cheltuielilor de încasare și virare se va percepe un comision din tarifele încasate. Notarii au obligația ca după ce încasează aceste tarife să le vireze în contul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară până la data de 25 a lunii următoare.

În reglementarea anterioară notarii nu aveau această posibilitate, toate taxele pentru serviciile prestate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară erau încasate exclusiv de aceasta.

O a doua modificare adusă legii 7/1996 o constituie faptul că a apărut obligativitatea ca actele de alipire și dezlipire a imobilelor înscrise în cartea funciară să se încheie în formă autentică.

Alipirea înseamnă operațiunea materială prin care două sau mai multe imobile alăturate se unesc și formează unul singur sau o parte dintr-un imobil își mărește întinderea. Dezlipirea este operațiunea materială prin care are loc desprinderea unei părți dintr-un imobil înscris în cartea funciară, desprinderea mai multor părți din acesta sau micșorarea întinderii imobilului.

În reglementarea anterioară nu exista acest aspect.

4. O altă modificare dispusă de legea 214/2013 se referă la pensiile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor. 

Pensiile acestora au fost revizuite conform OUG 59/2011 în cuantumul precizat în acel text de lege. Sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătorești de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior OUG 59/2011, hotărâri desființate prin căile de atac, nu se mai recuperează. Această prevedere nu modifică nicio lege, ci doar clarifică ce se întâmplă cu pensiile acordate personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.

 5. Prin legea 214/2013 s-a modificat și OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. 

În acest sens, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite au dreptul să li se compenseze chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu și chiria plătită în baza unui contract de închiriere.

Rețineți că această compensare nu are caracter salarial și nu se impozitează. Compensarea nu se acordă dacă un contract de închiriere este încheiat cu rude de gradul I și II. Se acceptă și contracte de închiriere din altă localitate decât cea din circumscripția curții de apel unde lucrează judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, dacă în acea zonă nu există locuințe pentru a fi închiriate.

În reglementarea anterioară prezentei modificări judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți cărora nu li s-a acordat locuință de serviciu de către ordonatorii principali de credite aveau dreptul la compensarea diferenței dintre chiria ce s-ar fi stabilit pentru o locuință de serviciu și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii.

Practic în prezent prin modificarea survenită li se poate compensa întreaga chirie nu doar o parte cum era prevăzut în legislația anterioară.

Ce s-a dorit prin modificarea Codului de Procedură Civilă?

Cu bune și cu mai puțin bune, Codul de Procedură Civilă este într-o continuă schimbare. Practic, s-a mai acordat un nou răgaz băncilor până la 1 octombrie 2013. Până atunci cetățeanul nu va putea denunța clauzele abuzive din contracte, aspect care îi va nemulțumi probabil pe mulți.

Noul Cod de Procedură Civilă dă acum posibilitatea cetățeanului de a putea obține informații despre mediere de la o paletă mai largă de specialiști și nu doar de la mediatori, oferindu-i astfel șansa să aleagă modul în care își va valorifica dreptul. Până la urmă este o vorbă care spune că “multe persoane pretind că fac totul ca la carte, fără să știe cine este autorul cărții sau chiar despre ce carte este vorba.”

Faptul că notarii vor putea încasa taxele pentru serviciile furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ar trebui să eficientizeze și să îmbunătățească activitatea instituției.

Nici judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți nu au fost uitați, iar posibilitatea de a li se compensa în totalitate chiria pentru o locuință de serviciu, este un lucru benefic.

Cât de eficiente vor fi modificările, rămâne de văzut! Ca să treci mai ușor peste toată avalanșa de schimbări legislative fără să te simți copleșit și neputincios îți dau un sfat: “Zâmbește! Mâine va fi mai rău!” (Murphy)