Managementul tipurilor de risc. Cine intervine în caz de cutremur, epidemie, atac terorist?


interventieOmul, prin priceperea sa, a reușit să cucerească Everestul, să exploreze abisurile oceanice și chiar să-și lase urmele pașilor în solul selenar. Pe de altă parte, „omul a îmblânzit atomul” iar periodic suntem informați despre progresele făcute în… teleportare. Sunt teleportați doar fotonii, deocamdată. O posibilă concluzie? Omul a devenit stăpânul Naturii. Pripită concluzie!

Deși a avansat pe cărările cunoașterii, omul se află în continuare la cheremul neprevăzutului. Mii de ani, preocuparea de căpătâi a minților luminate a fost să facă viața ceva mai previzibilă. Să înfrângă necunoscutul, neprevăzutul. Un scop al științei: dezvăluirea repetabilului, stabilirea certitudinilor.

Suntem și vom fi încă multă vreme simpli supuși ai neprevăzutului. Chiar dacă există tentative de a prevesti cutremurele, războaiele, atacurile teroriste, rămâne valabilă afirmația: „n-aduce anul ce aduce ceasul”.

Ce ar fi de făcut? Să inventariem riscurile majore și… să fim pregătiți.

 

Noutăți legislative

În „Monitorul Oficial” 615/11.08.2016 a fost publicată HG 557/2016 privind managementul tipurilor de risc. Din ultimele ştiri juridice rezultă că managementul tipurilor de risc înseamnă identificarea tipurilor de risc, a riscurilor asociate, stabilirea autorităților răspunzătoare, în funcție de tipul de risc, stabilirea domeniilor de acțiune ale autorităților responsabile pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul la eveniment și refacerea sau reabilitarea situației, dar și repartizarea funcțiilor de sprijin.

Autoritățile responsabile pe tipuri de risc sunt autoritățile administrației publice locale, autoritățile și organele de specialitate ale administrației publice centrale (plus structurile teritoriale subordonate) și operatorii economici titulari de autorizație.

Autoritățile responsabile vor asigura managementul tipului de risc pe mai multe paliere, acestea fiind prevenirea, pregătirea, răspunsul, investigarea/evaluarea de după eveniment, refacerea, reabilitarea.

Pentru oricare dintre tipurile de risc ce se refera la epidemii, seisme, inundații, accidente nucleare, radiologice sau incendii forestiere, ce exercită un impact major asupra populației și a mediului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) va alcătui, cu avizul Departamentului pentru Situații de Urgență, o concepție națională de răspuns, beneficiind de suportul celorlalte autorități responsabile angrenate în asigurarea conducerii și intervenției operative în cadrul acțiunilor de răspuns.

Așa cum se poate afla după consultarea ultimelor noutăți legislative, atât la nivelul județelor, cât și la nivelul Capitalei ori al celorlalte unități administrativ-teritoriale, vor fi elaborate planuri de acțiune pe tipuri de risc, acestea fiind aprobate de către președintele comitetului județean sau al municipiului București pentru situații de urgență.

 

Autorități și responsabilități

În primele 72 de ore de la evacuare ori de la instituirea stării de alertă, de asigurarea apei și hranei pentru cetățenii afectați se vor ocupa, după situație, autoritățile publice locale și MAI, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat.

După trecerea celor 72 de ore și până ce evacuarea sau situația de urgență vor lua sfârșit, de asigurarea apei și alimentelor se va ocupa Administrația Națională a Rezervelor de Stat.

În ceea ce privește asistența medicală de urgență, adică primul-ajutor calificat, evacuarea medicală, asistența medicală de urgență în unitățile de primire urgențe, rolul principal îl va juca MAI, prin IGSU, alături de Ministerul Sănătății, prin serviciile de ambulanță și unitățile de primiri urgențe.

În privința neutralizării materialelor periculoase, explozive, radioactive, rolul principal îl va juca MAI, prin IGSU și IGPR, în colaborare cu Ministerul Mediului – cu structurile sale subordonate. Dacă ar fi vorba despre un atac terorist, intervenția operativă cu mijloace și materiale ar fi asigurată de către SRI și IGPR/SIAS.

Ministerul Energiei și Ministerul Economiei își vor asuma, prin voia legiuitorului, rolul principal în asigurarea energiei electrice pentru obiectivele critice de reacție la urgență, refacerea operativă a avariilor produse în rețelele de transport și distribuție a energiei electrice ori la refacerea operativă a avariilor survenite în rețelele de transport și distribuție a gazelor naturale.

MAI, prin IGSU și serviciile publice voluntare și serviciile private pentru situații de urgență, va avea rolul principal în „depoluarea și decontaminarea CBRN” (chimică, biologică, radiologică, nucleară).

În privința menținerii, asigurării și restabilirii ordinii publice pe durata situațiilor de urgență, rolul principal îl va juca MAI, prin jandarmerie. Un rol secundar va fi asumat de către poliție, poliția de frontieră, poliția locală.

MAI, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat, va deține rolul principal în asigurarea ajutoarelor de primă necesitate, vizând colectarea, transportul, stocarea și distribuirea ajutoarelor de primă necesitate pentru populația afectată.

În ceea ce privește acordarea asistenței sociale, psihologice, religioase, pentru populația afectată, rolul principal în asigurarea acestui tip de ajutor îl va avea MDRAP, prin mijlocirea autorităților publice județene și locale.  

MAI, MApN, MAE, Ministerul Sănătății, Ministerul Mediului, Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive, SRI, SPP și STS se numără printre autoritățile și instituțiile în cadrul cărora se constituie și funcționează centre pentru situații de urgență care au activitate permanentă.

 

 Doar statul are îndatoriri?

 Dezastrele autohtone – precum cutremurul de la 1977, sau cele petrecute la mari depărtări – precum accidentul de la Fukushima din 2011, evidențiază necesitatea unei cât mai bune pregătiri a specialiștilor capabili să acționeze în diferitele situații de criză. Specialiști bine pregătiți și în număr suficient!

Totuși, este ridicol să crezi că în situația unui seism de proporții, unei epidemii grave sau a unor inundații catastrofale, statul va fi capabil să gestioneze criza doar prin forțele proprii. Cetățenii n-ar trebui să mai stea cu mâinile încrucișate sau, mai rău, să dea curs celor mai josnice pulsiuni, profitând de situație. Nu că n-ar exista antecedente…

Există mărturii conform cărora, după cutremurul din 1977, singura grijă a unor indivizi era de a-și „completa” patrimoniul cu diferite bunuri de valoare, „colectate” de la victime și dintre dărâmături. Sau, mai recent, la inundații și deszăpeziri, militarii munceau de zor, în vreme ce oamenii locului se războiau, la crâșmă, cu halbele de bere.

În mod cert, statul român mai are de lucrat, pentru îmbunătățirea modului de intervenție la dezastru. Dar și unii cetățeni mai au o groază de lucrat cu ei înșiși, la atitudine. Atitudinea greșită are potențialul de a genera un dezastru… pe zi.