Dispoziţiie privind normele Legii statutului funcţionarilor publici a constituit de-a lungul timpul o susrsă inepuizabilă de motive ale unor excepţii de neconstituţionalitate.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative a fost sesizată din nou Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile din Legea nr. 188/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale invocate dat fiind faptul că, în caz de reorganizare a autorităţii sau instituţiei publice, la numirea în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente, nu este asigurată egalitatea salariaţilor având aceeaşi profesie, în cadrul aceleiaşi unităţi, deoarece criteriul prioritar de numire este cel prevăzut la lit. a), respectiv categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, iar nu modul de îndeplinire a îndatoririlor profesionale – “capacitatea sa”.

În acest sens se mai susţine că unul dintre cele mai importante principii ale Legii nr. 188/1999, republicată, este acela al stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, însă acest principiu a fost încălcat prin reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, reorganizare în urma căreia funcţia publică deţinută de autorul excepţiei a fost desfiinţată.

Curtea Constituţională a reţinut că, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, principiul egalităţii în drepturi nu implică un tratament juridic uniform, iar acesta presupune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, la situaţii juridice diferite tratamentul juridic fiind diferenţiat.

Or, în speţă, textul de lege criticat creează premisele unei aplicări conforme principiului constituţional menţionat, având în vedere faptul că ocuparea funcţiei publice se face în raport de categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public, de pregătirea profesională sau de alte criterii specifice funcţiei, aşadar în funcţie de criterii obiective şi rezonabile prin natura lor, apte să conducă la o egalitate juridică în procesul de ocupare a funcţiei publice respective.

Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se referă la modul în care instituţia publică în cauză a aplicat prevederile legale incidente situaţiei de reorganizare a activităţii, iar motivarea excepţiei tinde, în realitate, la stabilirea regimului juridic al raporturilor de serviciu ale funcţionarului public în cauză, a cărui analiză intră în competenţa exclusivă a instanţei de judecată învestite cu cererea privind anularea deciziei de eliberare din funcţia publică respectivă.

Prin urmare, excepţia a fost respinsă prin Decizia nr. 647/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 4/2018.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.