Începerea judecăţii dispusă de judecătorul de cameră preliminară, motiv de sesizare CCR!


În ceea ce priveşte procedura din camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.

Art. 346 C. procedură penală prevede soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de cameră preliminară. Potrivit alin. 4) al articolului menţionat se prevede că în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

Acest alineat a atras mai multe critici, printre care şi o excepţie de neconstituţionalitate, potrivit ştirilor juridice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală dau naştere la situaţii procesuale inegale între diferite categorii de inculpaţi şi încalcă dreptul la un proces echitabil al acestora, întrucât, în condiţiile anulării marii majorităţi a probelor administrate în cursul urmăririi penale, care susţin acuzarea, se dispune începerea judecăţii, creându-se o situaţie discriminatorie inculpatului în raport cu cea a unui alt inculpat care obţine anularea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, iar cauza este restituită la parchet, conform art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală.

Curtea Constituţională a reţinut că în procedura camerei preliminare, instanţa de judecată va analiza şi se va pronunţa asupra legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale se impune având în vedere necesitatea refacerii în totalitate a urmăririi penale, probele administrate anterior neputând fi valorificate în niciun mod, fiind considerate a fi fost obţinute în mod nelegal.

Această soluţie nu presupune însă că judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra temeiniciei acuzaţiei sau asupra faptului dacă probele respective sunt sau nu suficiente pentru a întemeia o acuzaţie.

Mai mult, dacă s-ar admite susţinerile autorilor excepţiei, s-ar ajunge la situaţia în care judecătorul de cameră preliminară, în cazul excluderii doar a unor probe, ar trebui să facă aprecieri asupra probelor rămase din perspectiva temeiniciei susţinerii unei acuzaţii. Or, prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare, acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, iar nu stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului.

Astfel, Curtea Constituţională a respins această excepţie de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 208/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 525/2017.