Programul naţional de siguranţă în aviaţia civilă a fost adoptat prin Ordinul nr. 1182/2016 publicat în Monitorul Oficial nr. 813/2016.

Adoptarea acestui program are la bază cerinţa prevăzută în anexa nr. 11 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, deschisă pentru semnare la Chicago la 7 decembrie 1944, privind elaborarea de către statele membre ale Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale a programelor naţionale de siguranţă în aviaţia civilă, ca documente de bază pentru stabilirea şi asigurarea implementării reglementărilor, obiectivelor şi nivelurilor de siguranţă cerute sau minim acceptabile la nivel naţional, precum şi cerinţa prevăzută în documentul Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale – Doc 9859 referitoare la numirea unui manager responsabil pentru implementarea şi monitorizarea funcţionării unui program naţional de siguranţă în aviaţia civilă. 

Care este scopul Programului naţional de siguranţă în aviaţia civilă (PNSAC)?

Programul naţional de siguranţă în aviaţia civilă (PNSAC) descrie sistemul naţional de siguranţă al aviaţiei civile, cuprinzând cadrul legislativ, activităţile şi procesele utilizate pentru a gestiona siguranţa aviaţiei civile în România.  PNSAC stabileşte cadrul de reglementare necesar pentru elaborarea şi aprobarea strategiilor şi politicilor în domeniul siguranţei aviaţiei civile, precum şi pentru elaborarea, aprobarea şi implementarea Planului naţional de siguranţă a aviaţiei civile, prin care este stabilit şi monitorizat nivelul acceptabil de siguranţă în aviaţia civilă din România.

De asemenea programul transpune standardele şi practicile recomandate cuprinse în anexa 19 la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională – “Managementul siguranţei” în ceea ce priveşte programul de siguranţă al statului (State Safety Programme – SSP) şi este corelat cu prevederile Programului european de siguranţă în aviaţia civilă, dezvoltat de Comisia Europeană.

Care sunt autorităţile competente în materie de aviaţie civilă?

Autorităţile naţionale competente în domeniul aviaţiei civile sunt:

– Ministerul Transporturilor – autoritatea de stat în domeniul aviaţiei civile;
– Autoritatea Aeronautică Civilă Română – autoritatea naţională de supervizare a siguranţei şi securităţii zborului;
– Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile – autoritatea naţională de investigare a accidentelor/incidentelor grave şi autoritatea competentă de administrare a bazei naţionale de date privind evenimentele de aviaţie civilă;
– Aeroclubul României – exercită atribuţiile de autoritate de certificare în domeniul aeronavelor ultrauşoare motorizate şi de certificare a funcţionării aparatelor de lansare la zbor şi a funcţionării turnurilor de paraşutism, în condiţiile autorizării de către AACR, conform prevederilor OMTCT nr. 630/2007 privind modul de reglementare a domeniului aeronauticii civile cu aeronave ultrauşoare din România şi, respectiv, a prevederilor OMT nr. 637/2007 privind exercitarea de către Aeroclubul României a unor atribuţii de certificare în domeniul aviaţiei civile;
– persoana juridică autorizată de către AACR pentru exercitarea atribuţiilor de autoritate de certificare în domeniul aeronavelor ultrauşoare nemotorizate, conform prevederilor OMTCT nr. 630/2007 privind modul de reglementare a domeniului aeronauticii civile cu aeronave ultrauşoare din România.

Care este semnificaţia sintagmei “performanţa siguranţei aviaţiei civile”?

Potrivit ştirilor juridice, performanţa siguranţei este un concept utilizat pentru a evalua capacitatea de gestionare a riscurilor privind siguranţa. Pentru a evalua această capacitate este necesară o descriere a sistemului de siguranţă, care să detalieze cerinţele de siguranţă impuse prin sistemul de reglementare relevant, instrumentele de management al riscurilor dezvoltate de agenţii aeronautici, componentele sistemului de aviaţie civilă şi interacţiunile dintre aceste componente, efectele acestor interacţiuni asupra întregului sistem, precum şi elementele sistemului care contribuie la realizarea unui management eficient al siguranţei.

Evaluarea performanţei siguranţei la nivel naţional ia în considerare caracteristicile sistemului aviaţiei civile, componentele – cheie ale sistemului, funcţiile şi obiectivele lor principale legate de siguranţă, precum şi interfeţele dintre aceste componente. Sistemul aviaţiei civile nu poate fi privit doar ca o înşiruire de componente, ci ca un ansamblu de sisteme, cu legături dinamice şi interdependenţe între persoane, tehnologii şi organizaţii. Cea mai bună metodă de a determina dinamica sistemului aviaţiei civile naţionale, componentele sale, interfeţele (atât interne, cât şi externe) şi zonele de risc este aceea de a analiza întregul sistem şi ciclul de viaţă al componentelor acestuia, respectiv proiectarea, fabricarea, operaţiunile de zbor, întreţinerea aeronavelor, operaţiunile de aeroport şi de management al traficului aerian. Aceste componente ale sistemului includ, la rândul lor, diferite segmente, cum ar fi: aviaţia comercială şi cea generală, operaţiunile cu avioane sau elicoptere etc., precum şi diferite caracteristici ale organizaţiilor individuale. Pentru a putea fi utilizate în mod eficient în managementul siguranţei, acţiunile privind reducerea riscurilor de siguranţă trebuie să fie adaptate componentelor şi activităţilor sistemului.

Evaluarea performanţei siguranţei este parte a procesului de îmbunătăţire continuă a nivelului de siguranţă. Utilizarea sistemului de evaluare a performanţei siguranţei permite dezvoltarea şi adaptarea, într-un mod proactiv, a proceselor de management al siguranţei.

România s-a aflat de-a lungul timpului în top în ceea ce priveşte siguranţa în aviaţia civilă, dorindu-se păstrarea acestui clasamnet iar în acest sens era necesară aprobarea prezentului ordin.