Este atribuția lichidatorului judiciar să verifice în fond creanțele bugetare constatate prin titluri executorii?


insolventa
Atunci când începi o afacere pe cont propriu nici prin gând nu-ți trece că într-o zi ai putea ajunge să nu mai ai banii necesari să îți achiți datoriile. Multe firme aflate în această situație, cer să intre într-o fază de reorganizare încercând să se salveze urmând un plan aprobat de creditori și confirmat de judecătorul sindic. Dacă activitatea reorganizată este profitabilă și firma își poate achita datoriile, atunci iese din insolvență și își continuă activitatea fără intervenția administratorului judiciar sau a judecătorului sindic.

Dacă în cadrul reorganizării nu respectă planul, atunci firma va trece din faza de reorganizare în cea de faliment și activitatea sa va fi condusă de un lichidator judiciar care va evalua bunurile și le va valorifica pentru a plăti creanțele pe care le are debitorul.

O situație care a determinat sesizarea ÎCCJ pentru a lămuri modul în care trebuie să fie interpretată și aplicată a fost dacă lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanțe bugetare constatate  prin titluri executorii, contestate în termen legal, care sunt limitele acestei verificări ținând cont că aceste creanțe sunt constatate printr-un act fiscal emis în regim de putere publică.

Ce prevede legea cu privire la atribuțiile lichidatorului judiciar?           

Regula este că toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare cu excepția celor constatate prin hotărâri judecătorești executorii și arbitrale executorii. Dacă acestea sunt anulate, casate sau modificate în căile de atac, lichidatorul va reface tabelul de creanțe. Dacă instanța anulând, casând hotărârea nu dezleagă și fondul dedus judecății, lichidatorul judiciar va verifica creanța, va notifica creditorii în cazul neînscrierii totale sau parțiale, aceștia având posibilitatea de a formula contestație.

Știrile juridice arată că nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

Se va proceda la verificarea fiecărei cereri și se va stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. Dacă lichidatorul constată că a intervenit prescripția creanței, va notifica creditorul fără a mai face verificări de fond ale creanței.

Caz practic

 În 2014 a fost admisă cererea debitoarei S.C. M S.R.L. pentru deschiderea procedurii insolvenței și numirea unui administrator judiciar provizoriu. S-a întocmit, înregistrat și publicat tabelul preliminar de creanțe față de care au formulat contestații debitoarea și ANAF față de creanța pe care această creditoare a cerut să fie trecută în tabelul preliminar de creanțe.

S-a respins contestația debitoarei față de creanța creditoarei ANAF fiind admisă contestația acesteia din urmă cu consecința înscrierii acestei creanțe în tabel. Instanța a considerat că singura autoritate competentă să verifice o creanță fiscală este instanța contenciosului administrativ, nu lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței.

Atât în reglementarea anterioară, cât și în cea actuală s-a stabilit că nu vor fi supuse verificării creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi datorate bugetului de stat. Astfel, instanța a considerat că creanța creditorului bugetar (ANAF) trebuia trecută în tabelul de creanțe cu suma solicitată, așa cum a fost calculată de organele de specialitate. Ea putea fi contestată de debitoare și verificată doar conform legislației.

Împotriva acestei sentințe debitoare a declarat apel și a solicitat sesizarea ÎCCJ pentru a clarifica modul de interpretare a legii cu privire la problema dedusă judecății.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 11/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 436 din 10 iunie 2016. Analizând textele de lege, ÎCCJ a stabilit că una dintre principalele atribuții ale lichidatorului judiciar este aceea de verificare a creanțelor solicitate să fie înscrise la masa credală. Lichidatorul judiciar este alături de instanțele judecătorești unul dintre organele care aplică procedura insolvenței.

Atribuțiile lichidatorului judiciar sunt cele prevăzute expres de lege, astfel încât nu se poate da o altă interpretare acestora în sensul că acesta poate verifica pe fond creanțele incluse în declarațiile de creanță, pentru că o astfel de verificare revine exclusiv instanței.

Știrile juridice arată că nu sunt supuse verificării de către lichidatorul judiciar creanțele constatate prin hotărâri judecătorești executorii, prin hotărâri arbitrale executorii și creanțele bugetare rezultate dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale, cu excepția cazurilor în care se constată stingerea, în tot sau în parte, a creanței sau prescrierea dreptului de a cere executarea silită a acesteia.

De reținut că lichidatorul judiciar nu poate pe fond să analizeze creanța nici atunci când aceasta a fost contestată, pentru că legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, aceea a contenciosului administrativ.

Din analiza textelor de lege rezultă că acestea stabilesc, în mod clar, că regula este aceea a verificării tuturor creanțelor care fac obiectul unei cereri de înscriere în tabelul de creanță de către practicianul în insolvență, iar excepția se referă la creanțele izvorâte din titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale ( în cazul practic prezentat fiind vorba de deciziile de impunere ale ANAF).

În cazul practic prezentat, debitoarea a ales să conteste creanța bugetară în fața instanței de contencios administrativ. În acest caz, lichidatorul judiciar nu este competent să analizeze pe fond creanța bugetară, pentru că actele administrative care au stabilit-o (decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală) au fost contestate în termen în fața instanței de judecată competente.

Legiuitorul a decis excluderea verificării acestor creanțe bugetare de către lichidatorul judiciar având în vedere prevederile din Constituție potrivit cărora controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorității publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat.

Astfel, lichidatorul judiciar poate analiza doar formal creanța (dacă este plătită total sau parțial, dacă este prescrisă și dacă este contestată).

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că lichidatorul judiciar nu are atribuția de a verifica pe fond creanțele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în fața instanțelor specializate.

Cunoscând modul în care urmează a se interpreta și aplica legea, lichidatorul judiciar va ști care creanțe le va putea verifica și care nu, evitându-se astfel eventualele contestații.