După cum ştim din articolele publicate anterior candidaţii la funcţia de primar indiferent dacă fac parte dintr-un partid politic sau candidează independenţi, trebuie să prezinte o listă de susţinători.
Ce trebuie să cuprindă această listă?
Conform legislaţiei, art. 49 şi 51 din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează, numele şi prenumele susţinătorului, cetăţenia, data naşterii, adresa, denumirea, seria şi numărul actului de identitate, semnătura acestuia, precum şi numele şi prenumele persoanei care a întocmit-o. În cazul cetăţenilor Uniunii Europene, la rubrica “Denumirea, seria şi numărul actului de identitate” se înscriu denumirea, seria şi numărul documentului eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări.
Persoana care a întocmit lista este obligată ca, împreună cu aceasta, să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturii susţinătorilor.
Aceste dispoziţii au făcut subiectul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate soluţionată prin Decizia nr. 358/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 587/2016.
Cum s-a motivat excepţia?
Dispoziţiile legale sunt criticate sub aspectul numărului minim de 100 de semnături de susţinere, necesar a fi prezentate odată cu depunerea candidaturii la funcţia de primar. În esenţă, autorul excepţiei apreciază că procentul de minimum 1% din numărul total al alegătorilor cu drept de vot dintr-o circumscripţie este suficient pentru reflectarea reprezentativităţii respectivului candidat, însă consideră că înscrierea unui număr fix de cel puţin 100 de semnături în cazul comunelor mici are un caracter excesiv, deoarece acesta poate fi cu mult mai mare decât procentul de minimum 1% (de exemplu, comuna Ghindici are aproximativ 2408 locuitori, mai puţini având drept de vot, deci 1% înseamnă cel mult 25). Prin urmare, textul de lege criticat limitează dreptul de a participa la procesul electoral.
În privinţa art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 115/2015, care prevede obligativitatea menţionării pe listele de semnături a seriei şi numărului actului de identitate al fiecărui susţinător, autorul excepţiei arată că încalcă dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, deoarece candidaţii nu sunt autorizaţi să prelucreze date cu caracter personal, conform Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. De asemenea, este afectat dreptul de a participa la alegeri în ipoteza în care un susţinător doreşte să fie înscris pe o listă de susţinere, dar dacă nu are sau nu prezintă actul de identitate, susţinerea sa este refuzată, deşi legea prevede şi alte elemente suficiente de identificare a persoanei, cum ar fi numele, prenumele, data naşterii, adresa şi semnătura.
Soluţia Curţii Constituţionale
Din configurarea dispoziţiilor legislative referitoare la numărul de alegători transpare voinţa legiuitorului de a nu conferi listelor de susţinători un caracter pur formal. Astfel, în condiţiile aplicării procentului de 1% din numărul alegătorilor şi în cazul comunităţilor mici, listele de susţinători ar putea deveni doar o formă fără fond, având ca efect înscrierea în competiţia electorală a unor candidaţi cu o reprezentativitate nesemnificativă.
În ceea ce priveşte al doilea motiv Curtea a reţinut cu acel prilej că operaţiunea de colectare a datelor cu caracter personal ale semnatarilor listei de susţinere se face de către una sau mai multe persoane special desemnate în acest scop prin actul constitutiv al partidului politic în curs de înregistrare şi care are/au calitatea de membru/membri al/ai acestuia, veridicitatea acestor date fiind asumată prin semnătura benevolă a membrului fondator şi confirmată prin declaraţia pe propria răspundere a celui/celor care le colectează.
Concluzii
Ştirile juridice arată că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată poate suporta, în condiţii speciale, determinate de lege, anumite condiţionări sau limitări, justificate de necesitatea apărării sau exercitării altui drept, deopotrivă fundamental. Susţinătorul, prin actul benevol al adeziunii sale, îşi asumă implicit înscrierea, deopotrivă, a datelor personale cerute de lege, în scopul garantării credibilităţii şi integrităţii candidaturii pe care o susţine.