Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.

Potrivt art. 47 alin. 1 C. procedură civilă cererea de recuzare se poate face verbal în şedinţă sau în scris pentru fiecare judecător în parte, arătându-se cazul de incompatibilitate şi probele de care partea înţelege să se folosească.

Dispoziţiile de mai sus, potrivit ştirilor juridice, au fost contestate pe motiv de neconstituţionalitate, fiind sesizată Curtea Constituţională în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în lipsa specificaţiilor privind cine decide modalitatea de formulare a cererii, lasă preşedintelui de complet, care poate fi chiar judecătorul recuzat, posibilitatea de a impune părţii modalitatea de formulare a cererii de recuzare, deşi, intenţia legiuitorului, care nu este foarte clară, este ca partea să decidă asupra modalităţii.

Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate, în sensul că nu se prevede dacă judecătorul recuzat sau partea care formulează cererea de recuzare decide asupra modalităţii de formulare a cererii de recuzare, respectiv în formă verbală sau în scris.

Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţia legală criticată reglementează condiţiile de formă a cererii de recuzare a judecătorilor într-o cauză, lăsând posibilitatea părţii interesate de a formula cererea de recuzare în două modalităţi, respectiv verbal în şedinţă, când va fi consemnată în încheierea de şedinţă, sau în scris, situaţie în care partea o poate depune fie la termenul de judecată, fie prin intermediul registraturii.

În legătură cu afirmaţia autoarei excepţiei potrivit căreia acest text legal ar încălca cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, Curtea reţine că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Astfel, art. 44 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede faptul că cererea de recuzare poate fi formulată de către părţi dacă judecătorul se află într-unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, iar dispoziţia legală criticată stabileşte modalitatea în care aceasta poate fi făcută, respectiv verbal în şedinţă sau în scris. Totodată, potrivit art. 47 alin. (3) şi (4) din Cod, este inadmisibilă cererea de recuzare întemeiată pe alte motive decât cele prevăzute de lege, situaţie în care inadmisibilitatea se constată chiar de completul în faţa căruia sa formulat cererea de recuzare.

Referitor la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia formularea verbală a cererii de recuzare afectează solemnitatea şedinţei, Curtea reţine că aceasta nu poate fi susţinută, câtă vreme cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor prevăzute de lege (art. 249 din Codul de procedură civilă), iar cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată.

În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 81/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 565/2018.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.