Dispoziţiile privind ordinea stingerii obligaţiilor fiscale încalcă dispoziţiile constituţionale?


Ordinea stingerii obligaţiilor fiscale este prevăzută de Codul de procedură fiscală, astfel art. 165 prevede că în cazul în care un debitor datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligaţiile, atunci se stinge obligaţia fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii stingerea efectuându-se, de drept, în  ordinea prevăzută de lege.

Însă se prevede o excepţie şi anume în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii.

Aceste dispoziţii nu au scăpat de critici de neconstituţionalitate iar în acest sens potrivit ştirilor juridice, a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că se încalcă dispoziţiile constituţionale deoarece se condiţionează plăta impozitelor şi taxelor locale de achitarea, în prealabil, a amenzilor contravenţionale. Astfel, se susţine că, fără nicio cheltuială suplimentară, cum ar fi cele ocazionate de somaţii sau popriri, cu intenţia clară de a strânge cât mai mulţi bani la bugetele locale, prin prevederile criticate, pe de o parte, se realizează o discriminare între contribuabili, din moment ce nu pot achita impozitele în ordinea indicată de contribuabil conform art. 165 alin. (1) din aceeaşi lege. Pe de altă parte, produc o vătămare anumitor contribuabili de bună – credinţă, prin pierderea perioadei de bonificaţie şi intrarea în zona penalităţilor de întârziere.

Curtea Constituţională a constatat că prin faptul că legiuitorul a condiţionat sau a stabilit o ordine de prioritate în ceea ce priveşte stingerea obligaţiilor fiscale, în speţă fiind vorba de debitorii care datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale – printre care se regăsesc şi amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii – nu este de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 56, ci are menirea să asigure în mod eficient îndeplinirea unei obligaţii legale şi constituţionale a persoanelor fizice sau juridice, şi anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetul de stat sau la bugetele locale.

Mai mult decât atât s-a observat că dispoziţiile de mai sus se aplică în mod egal, fără discriminări, tuturor persoanelor aflate în norma ipotezei, respectiv debitorilor care datorează mai multe tipuri de obligaţii fiscale, printre care se regăsesc şi amenzile contravenţionale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligaţie fiscală.

Prin urmare, excepţia nu poate fi admisă iar prin Decizia nr. 88/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 483/2017 a fost respinsă ca neîntemeiată.