Cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional este stabilit prin Legea nr. 194/2011.
Această lege prevede şi sancţiuni conform art. 16 din legea menţionată. Astfel, fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Iar fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Potrivit ştirilor juridice, acest articol de lege a fost contestat pe motiv că nu corespunde prevederilor constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece sintagmele “operaţiuni cu produse” şi “efecte psihoactive” nu sunt suficient determinate în “elementele lor concrete pentru a putea intra în definiţia unei infracţiuni care să conducă la condamnarea unei persoane. Prin urmare, legea nu are previzibilitatea necesară pentru a putea genera o adaptare a comportamentelor destinatarilor acesteia, dar şi pentru a se cunoaşte limitele în care organele statului pot interveni în acest domeniu.”
Expresia “operaţiuni cu produse” este definită prin raportare la noţiunea de operator, iar cea de operator prin trimiterea la “operaţiuni cu produse”, fără să existe claritatea necesară care să asigure previzibilitate pentru destinatarii legii. Totodată, noţiunea de “efecte psihoactive” are o explicaţie generală în care pot intra foarte uşor starea de ebrietate voluntară, fumatul de ţigări de foi sau insolaţia.
Curtea Constituţională a reţinut că susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia nu avea cum să cunoască efectul produselor cu care a efectuat operaţiuni, arătând că efecte psihoactive poate avea şi fumatul de ţigări de foi ori o stare de ebrietate voluntară, nu poate fi primită, deoarece dacă nu se cunosc caracteristicile unui produs nu au cum să fie evidente beneficiile sau cel puţin raţiunile pentru care este pus în vânzare.
Mai mult Curtea a constatat că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 194/2011 nu reprezintă altceva decât o reflectare a exigenţei constituţionale consacrate de art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei.
Legea instituie în termeni foarte clari în art. 2 lit. b) şi e) că operator este persoana fizică sau juridică care, direct ori prin interpuşi, efectuează/intenţionează să efectueze operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare – depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse. Iar prin efecte psihoactive se înţelege stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică.
Prin urmare excepţia nu poate fi primită iar Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 60/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 359/2017.