Cum decide CCR în cazul în care un text de lege este lipsit de claritate?


images-34Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14.03.2016 a fost admisă excepția de neconstituționalitate al cărei obiect îl constituie dispozițiile art. 142 alin.(1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului.”.

Potrivit ştirilor juridice, principala problemă a prevederilor acestui articol este legată de faptul dacă prin sintagma ”alte organe specializate ale statului” poate fi acceptată implicarea Serviciului Român de Informații dar și al altor servicii ale statului în actul de justiție.

Autorii excepției invocate susțin că includerea altor organe specializate ale statului în rândul celor care au atribuții de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică nu este democratică, necesară și legitimă. Instanțele naționale continuă să motiveze intervenția Serviciului Român de Informații în activitatea de urmărire penală pe baza prevederilor art.142 din Codul de procedură penală, calificând activitățile de cercetare penală ale acestui serviciu ca fiind un simplu ”sprijin tehnic”. Dar, în realitate, aceste acte realizate de Serviciul Român de Informații constituie mult mai mult decât atât, şi în practică, numeroase probe sunt obținute anterior datei aprobării mandatului de supraveghere tehnică. Mai mult, persoanele supuse măsurilor de supraveghere tehnică nu beneficiază de garanțiile specifice asigurării drepturilor fundamentale- lipsa de acces la informațiile obținute prin supraveghere tehnică, considerate clasificate, lipsa de înștiințare cu privire la dispunerea acestei măsuri. Această măsură procesual penală ce are ca efect și o restrângere a vieții private și de familie.

Curtea Constuţională a constatat că legiuitorul a inclus, în cuprinsul art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, care poate fi consultat pe portalele juridice, pe lângă procuror, organul de cercetare penală și lucrătorii specializați din cadrul poliției și al altor organe specializate ale statului. Aceste organe specializate ale statului nu sunt definite și nici prevăzute ca atare în Codul de procedură penală și nu au competență de urmărire sau de cercetare penală. În afara Serviciului Român de Informații, la care fac referire autorii excepției, există și alte servicii cu atribuții în domeniul securității naționale, precum și o multitudine de organe specializate ale statului cu atribuții în varii domenii, cum sunt spre exemplu: Garda Națională de Mediu, Gărzile Forestiere, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Inspectoratul de Stat în Construcții, Consiliul Concurenței sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, niciuna dintre acestea neavând atribuții de cercetare penală. Codul de procedură penală nu precizează exact care dintre organele enumerate mai sus intră în categoria „altor organe specializate ale statului”, care să poată efectua supravegherea tehnică, conform art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, alături de procuror, de organele de cercetare penală și de lucrătorii specializați din cadrul poliției. Se susține că sintagma criticată dă posibilitatea Serviciului Român de Informații să efectueze acte de procedură în cadrul procesului penal, prin interceptarea și înregistrarea de convorbiri în cauzele penale. Prin excepția invocată i s-a propus Curții Constituționale limitarea atribuțiilor serviciilor statului la cele prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, subliniindu-se faptul că ele au posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală în situația constatării săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală împotriva siguranței statului. Curtea constată că nicio reglementare din legislația națională în vigoare, cu excepția dispozițiilor art. 142 alin.(1) din Codul de procedură penală, nu conține vreo normă care să consacre expres competența unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică.

În concluzie sintagma „alte organe specializate ale statului” din cuprinsul art. 142 alin.(1) din Codul de procedură penală este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând subiecților să înțeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor.