Copilului eroului – martir după vârsta de 26 de ani poate primi indemnizaţia fără nici o condiţie!


Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 s-a instituit titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta.

Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004 este actul normativ în materie.

Persoanele care au obţinut titlurile primesc o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. De aceasta indemnizaţie pot beneficia şi copilul eroului martir – un coeficient de 1,10 până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află şi un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani.

În practica judiciară a intervenit o dificultate în interpretarea dispoziţiilor de mai sus, fiind sesizată ÎCCJ să se prnunţe asupra acestei chestiuni de drept.

Chestiunea de dept

ICCJ a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: “interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea recunoştinţei faţă de eroiimartiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 (Legea nr. 341/2004), astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, pentru a stabili dacă textul trebuie înţeles în sensul că nu impune nicio condiţie pentru acordarea indemnizaţiei lunare reparatorii copilului erouluimartir după vârsta de 26 de ani“.

ICCJ a admis sesizarea

Prin Decizia nr. 23/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 490/2018 a fost admisă sesizarea şi s-a constatat că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea recunoştinţei faţă de eroii – martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu impun nicio condiţie pentru acordarea indemnizaţiei lunare reparatorii copilului eroului – martir după vârsta de 26 de ani.

Norma cu caracter general cuprinsă în reglementarea art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, stabileşte indemnizaţia lunară reparatorie calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare ce sunt aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, şi prevede pentru copilul eroului – martir un coeficient de 1,10 până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, indiferent în întreţinerea cui se află şi un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani, fără nicio condiţionare legată de vreun criteriu pe care trebuie să îl îndeplinească persoanele care au obţinut titlurile, respectiv de urmaş de erou – martir.

Din această perspectivă, textul de lege este fără echivoc, clar şi precis redactat, astfel că, între formularea textului şi cazurile din practică ce se încadrează în ipoteza sa, există concordanţă, nefiind motive, prin urmare, nici de a extinde şi nici de a restrânge aplicarea dispoziţiei în cauză.