Contravenţiile prevăzute în Legea energiei electrice încalcă principiul legalităţii şi securităţii juridice?


Cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului este reprezentat de Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012.

Potrivit actului normativ menţionat mai sus, se prevăd şi contravenţii în cazul în care nu sunt respectate normele imperative imperios necesare.

Art. 93 alin. 1 pct. 4 din Legea 123/2012 prevede că nerespectarea condiţiilor de valabilitate asociate licenţelor/atestatelor/autorizaţiilor emise de ANRE constituie contravenţie.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative, acest articol de lege a constituit subiect al unei excepţii de neconstituţionalitate.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

Se susţine că prevederile legale criticate încalcă principiul legalităţii şi securităţii juridice, astfel cum a fost interpretat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi în cea a Curţii Constituţionale. Acestea stabilesc o contravenţie într-un mod general, ambiguu şi imprecis (nefiind precizată în mod clar încălcarea cărei obligaţii a titularului de licenţă din condiţiile de valabilitate asociate licenţei emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ar constitui contravenţie şi ar atrage, ca urmare, răspunderea contravenţională a acestui titular).

Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, nefiind redactate nici în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Decizia Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională a reamintit că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului de care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. La fel se întâmplă şi cu profesioniştii, obişnuiţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea activităţii lor. Astfel, se poate aştepta ca aceştia să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.

În acest sens Curtea face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru – Pidhorni împotriva României.

Curtea reiterează faptul că aspectele ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii la speţa dedusă judecăţii sunt de competenţa instanţelor de judecată.

În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 382/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 820/2017.