Condiţiile acordării ajutorului public judiciar, motiv de sesizare CCR


Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

Reglementarea legală a ajutorul public judiciar o regăsim în O.U.G. privind ajutorul public judiciar în materie civilă  nr. 51/2008.

Art. 4 al actului normativ menţionat mai sus prevede că poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.

Iar art. 8 prevede că beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Iar în cazul în care venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

Potrivit ştirilor juridice unele prevederi din prezenta ordonanţă au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că instanţele interpretează reglementarea criticată în aşa fel încât “să prejudicieze accesul la justiţie prin anularea cererii atunci când taxa nu se poate plăti”. Apreciază că sintagma “în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces”, cuprinsă în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ar trebui reformulată şi înlocuită cu sintagma “în situaţia în care i s-ar îngrădi dreptul de acces la justiţie din pricina unei taxe”, sau chiar eliminat în totalitate acest articol, deoarece există deja un prag valoric impus prin art. 8 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, iar interpretările instanţelor judecătoreşti sunt de a nu acorda ajutorul public judiciar celor care nu au venituri periodice sub pragul impus.

Se mai susţine că art. 8 din ordonanţa de urgenţă criticată impune un prag prea mic pentru situaţia economică reală a ţării, împrejurare ce conduce la îngrădirea accesului la justiţie al oamenilor săraci cu venitul minim pe economie şi care nu pot face faţă cheltuielilor unui proces.

Curtea Constituţională a reţinut că autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că sintagma “în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces”, cuprinsă în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ar trebui reformulată şi înlocuită cu sintagma “în situaţia în care i s-ar îngrădi dreptul de acces la justiţie din pricina unei taxe”, sau chiar eliminat în totalitate acest articol. Prin critica astfel formulată, Curtea apreciază că autorul excepţiei are în vedere completarea textului de lege, soluţia legislativă în cauză nemulţumindu-l pe acesta din prisma a ceea ce nu cuprinde.

Însă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Cu privire la al doilea motiv, Curtea reaminteşte că dispoziţiile art. 8 alin. (3) prevăd că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului.

Prin urmare excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 79/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 330/2017.