tulburari sanatate mintala
Stresul și modul de viață din ultima vreme a făcut ca aproximativ 350 de milioane de oameni, la nivel mondial, să sufere de depresie. Știați că depresia este una dintre cele mai frecvente dizabilități psihosociale care afectează 1% din populație și că, anual, 30-40% din populație are un atac de panică ?

Pentru că sănătatea este Cenușăreasa din România, mereu fără bani, ignorată de autorități, cred că se impune ca legiuitorul să acorde o atenție sporită acestui domeniu de care depinde sănătatea noastră, astfel încât crearea anumitor proceduri în domeniul medical, poate face diferența dintre viață și moarte. Firește, cu condiția să fie respectate!

Numărul tot mai mare de persoane cu boli mintale, l-a determinat pe legiuitor să elaboreze Ordinul Ministerului Sănătății nr. 488/2016 pentru aprobarea normelor de aplicare a legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice. Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial 340 din 4 mai 2016.

În ce condiții pot fi autorizate ONG-urile?

Știrile juridice stabilesc că, reprezentanții ONG-urilor care desfășoară activități în domeniul sănătății mintale sau al protecției drepturilor omului, pot vizita unitățile de psihiatrie sau centrele de recuperare și reabilitare, având dreptul să ia contact cu pacienții, dacă au o autorizație emisă de directorul Centrului Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog.

Pentru a primi această autorizație, ONG-ul trebuie să îndeplinească anumite condiții: domeniul sănătății mintale sau al drepturilor omului să se regăsească în primele 3 obiective ale statutului organizației, să probeze că activează de minimum 10 ani în acest domeniu și să fie înființat în condițiile legii.

Această autorizație se va emite nominal pentru reprezentanții fiecărei organizații neguvernamentale și va permite accesul liber în toate unitățile de psihiatrie și în centrele de recuperare și reabilitare timp de un an de zile de la emitere. S-a stabilit ca întâlnirile dintre reprezentanții ONG-ului și pacienții unităților de psihiatrie sau ai centrelor de recuperare și reabilitare să se desfășoare sub supraveghere vizuală, în condiții de confidențialitate.

Ce persoană din cadrul ONG poate face vizite în unitățile de psihiatrie?

ONG-ul va nominaliza persoana  care poate efectua vizite în unitățile de psihiatrie, aceasta trebuind să îndeplinească anumite obligații: să facă dovada absolvirii unei instituții de învățământ superior cu diplomă de licență în domeniile medicină, drept, psihologie, sociologie sau asistență socială, să aibă deplină capacitate de exercițiu, să nu aibă cazier și să aibă minimum 5 ani vechime ca angajat al organizației.

Ce persoană din cadrul ONG poate face parte din comisii de specialitate?

Regula este că, medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintale a unei persoane aduse apreciază dacă se impune internarea nevoluntară a celui în cauză. Dacă persoana examinată nu își dă consimțământul pentru internare și tratament, dar medicul consideră că acestea se impun, va declanșa procedura de internare nevoluntară. În acest sens îl va informa pe pacient și pe reprezentantul legal despre acest aspect. Medicul psihiatru are obligația de a trimite în 24 de  ore de la efectuarea evaluării, documentația necesară propunerii de internare către comisia special constituită în acest sens.

Știrile juridice precizează că această comisie este formată din 3 membri numiți de managerul spitalului: 2 psihiatri și un medic de specialitate sau un reprezentant al societății civile. Persoana propusă de ONG trebuie să desfășoare activități în domeniul sănătății  mintale sau al protecției drepturilor omului, să aibă capacitate deplină de exercițiu, să fie angajat al ONG-ului de minimum 5 ani și să nu aibă antecendente penale.

Managerul spitalului poate solicita ONG să propună persoanele care doresc să facă parte din această comisie specială cu 10 zile lucrătoare înainte de data desemnării reprezentantului societății civile.

Hotărârea acestei comisii speciale din care face parte și un reprezentant al ONG-ului va cuprinde: diagnosticul, soluția adoptată, motivarea soluției și semnăturile tuturor membrilor comisiei. Comisia va analiza propunerea și va decide asupra admiterii sau respingerii cu majoritate de voturi. Dacă comisia decide internarea, pacientului și reprezentantului său legal sau convențional i se va comunica acesta aspect.

Știrile juridice prevăd că decizia de internare nevoluntară a comisiei va fi înaintată de către conducerea unității medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea medicală. Dacă nu poate fi identificat reprezentantul legal al pacientului, o copie a deciziei va fi comunicată și autorității tutelare sau direcției de asistență socială și protecția copilului, specificând că a fost sesizată judecătoria.

Internarea voluntară

Sunt cazuri în care pacientul își dă consimțământul la internare, sens în care acesta are dreptul de a accesa serviciile medicale din acea unitate sanitară și de a solicita oricând externarea. Pe durata internării, pacienții vor fi supravegheați în funcție de medicația fiecăruia și respectând intimitatea persoanei.

Rețineți că, pe parcursul internării, pacientul are dreptul de a părăsi pe o durată determinată unitatea sanitară, dacă are aprobarea medicului de gardă sau a medicului curant. Medicul are obligația de a explica pacientului că părăsirea temporară a unității sanitare contravine scopului internării. Dacă pacientul decide să plece și medicul psihiatru nu consideră că sunt întrunite condițiile pentru declanșarea procedurii de internare involuntară, atunci pacientul va consemna solicitarea sa în foaia de observație semnând pe proprie răspundere.

Dacă un pacient este absent fără motiv, va fi anunțat medicul de gardă care va menționa pe foaia de observație a pacientului ora și minutul la care s-a constatat lipsa acestuia. Rețineți că absența nejustificată a pacientului pentru mai mult de 8 ore determină externarea din oficiu a acestuia.

Fără discriminare

Studiile au arătat că în România persoanele cu dizabilități psihosociale sunt unul dintre cele mai discriminate și marginalizate grupuri. S-a dovedit că oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg. Este mai ușor să pună etichete și să discrimineze persoanele care suferă de o tulburare mintală decât să înțeleagă că doar suportul celor din jur îi poate ajuta pe aceștia să se trateze.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.